Încercăm să ajungem cât putem de des la teatru și alte spectacole, pentru că îmi doresc să o obișnuiesc cu una dintre pasiunile mele: teatrul. 

Teatrul este fascinant: scena, decorurile, costumele, jocul actorilor, muzica, totul reprezintă o lume, o experiență, pe care îmi doresc ca fetița mea să o cunoască devreme. 

Eu țin minte și acum „Pinocchio” cu Alexandrina Halic, deși eram foarte mică atunci când am văzut piesa la Teatrul „Ion Creangă”.

Deși eram o obișnuită a sălilor de teatru, după ce am devenit mamă, lucrurile au devenit mai greu de organizat.

Mă bucur să văd sălile pline de copii. Cererea de spectacole pentru copii este mare, din acest motiv apar tot mai multe evenimente. Pe lângă Teatrul Ion Creangă și Teatrul Țăndărică, puteți vedea spectacole la Opera Comică, Teatrul Excelsior, Tăpușele,  Teatrul Coquette, Lumea lui Momolino și altele.

Și mai cred cu tărie că ar trebui să respectăm indicațiile de vârstă ale spectacolelor de teatru pentru copii. Oricât de precoce ni se pare odorul nostru.

Eu am greșit și am dus-o mult prea devreme la „Rossini și povestea lui Wilhelm Tell” la Teatrul Odeon, la recomandarea unei amice. Este povestea compozitorului italian Gioachino Rossini, presărată cu muzica superbă compusă de acesta. Un spectacol foarte frumos, dar… pentru copiii peste 5 ani. Iar Alexa avea vreo 3 ani atunci, așa că s-a pus pe plâns, speriată de muzica puternică și am ieșit din sală.

Ca să evităm frustrarea noastră că dăm banii pe bilet și suntem nevoiți să plecăm în timpul spectacolului, plictiseala celui mic și riscul de a-i deranja pe ceilalți, ar trebui să alegem spectacolele adaptate vârstei copilului.

De ce să îi ducem pe micuți la teatru de copii

Studiile arată că vizionarea pieselor de teatru de către copii le crește performanța la școală. Și este de înțeles, pentru că le dezvoltă imaginația și creativitatea.

Prin teatru, micii spectatori sunt cufundați în povești despre personaje fantastice, în decoruri reale. Spectacolele îi învață pe copii să aprecieze oameni de tot felul și cum să respecte alte puncte de vedere.

Tot cu ajutorul pieselor de teatru pot exersa empatia. Ca și în cazul cărților, cei mici se pot identifica cu personajele și pot trăi poveștile eroilor. Sfat: alegeți bine piesele, pentru ca picii să nu se sperie!

La spectacole îi mai rupem de tehnologie, în cazul în care sunt mari iubitori ai tabletei sau calculatorului.

În sala de spectacole le putem crește răbdarea. Îi învățăm să stea cuminți, să îi respecte pe alții și să fie atenți.

Nu spun că o să ne iasă toate de prima dată, dar repetiția este mama învățăturii!

Foarte importantă este, din nou, atitudinea noastră.

Văd mulți părinți care merg cu copiii la teatru, dar îi lasă să urmărească piesa singuri și să se manifeste cum cred ei de cuviință. O idee bună atunci când sunt micuți este să îi ținem în brațe, pentru că, și cu înălțătorul de pe scaun prezent în unele săli, se întâmplă să nu vadă. Și să le explicăm tot ce se întâmplă pe scenă. În acest mod nici nu se sperie, nici nu încep să se manifeste prea zgomotos.

Nu zic să îi cenzurăm, dar cu câteva reguli și respectul pentru actul artistic trebuie să se deprindă.

Lucrul cu copiii este greu, iar jocul actorilor presupune dialogul cu sala. Atunci cei mici pot răspunde la întrebări și pot interacționa. Îmi aduc aminte însă de o piesă la care o fetiță a țipat și a dat sfaturi toată reprezentația.

Noi suntem modelul copiilor noștri!

La un moment dat, în timpul unei piese, Motanul Încălțat (Gabriel Apostol) s-a oprit și a rugat-o pe o mămică din primul rând să îi caute pe Google soluții de îmbogățire pentru fiul cel mic al morarului din poveste, dacă tot se uita pe telefon în timpul spectacolului. 

Dacă tu stai pe telefon, copilul va crede că este în regulă să stai pe telefon la teatru și așa va face și el. Îndemnul meu este dacă tot ducem copiii la teatru, haideți să creștem o generație de spectatori de calitate.

Duceți copiii la teatru! 

Fără teatru, copiii nu numai că ratează o experiență artistică uimitoare, dar pierd șansa de a experimenta noi oportunități de învățare.

Citește și despre grit, perseverență și pasiune pentru obiectivele pe termen lung aici.