pexel.com
Mâna sus cine a avut stilou cu ursuleț panda! Cam toți cei care au făcut clasa întâi înainte de 1989!
Dacă nu aveai stilou cu panda, parcă nici nu puteai să scrii. Câte am spart, câte “s-au spart”, de fapt…
Și câte călimări am vărsat și câte bluze am pătat cu cerneală. Și sugativa! Țineți minte sugativa? Nu mai cunosc pe nimeni să folosească sugativă. Deși văd că se mai găsește pe diverse site-uri.
Scriam cu stiloul ca “să ne facem mâna”, să scriem frumos. Țin minte lungile ore în care făceam liniuțe, bastonașe, bucle și cercuri. Și trebuia să scriem toți la fel. Regulamentar, cu mâna dreaptă. Chiar dacă erai stângaci, ca mine. Ce mă mai certa învățătoarea că scriam cu mâna stângă! Și mă punea să scriu cu dreapta. Tot cu dreapta scriu și acum, deși cam toate celelalte lucruri le fac cu stânga.
Îmi amintesc și alte ore, și mai lungi, de umplut pagini cu compuneri și comentarii. “În vacanța de vară am fost la mare”. Sounds familiar?
De ce m-a apucat nostalgia legată de scrisul de mână?
Pentru că este Ziua Internațională a Scrisului de Mână. Iar noi îl folosim din ce în ce mai rar, am devenit sclavii tastelor și ai tehnologiei. Eu am pățit să scriu de mână după o perioadă de pauză și să mi se pară puțin ciudat.
În facultate, dacă scriam, rețineam mai bine, așa că pentru examene învățam scriind. Pentru scrisul de mână folosim părți ale creierului implicate în procesele de gândire și astfel memorăm mai ușor informațiile.
În Finlanda deja orele de scris sunt înlocuite cu cele de tastat.
O măsură extremă, din punctul meu de vedere. O fi ancorată în lumea tehnologiei, dar tot cred că ar fi păcat să pierdem așa o frumusețe de abilitate.
Filmulețele cu oameni talentați care fac tutoriale de caligrafie, mă fac să vreau să încerc și eu. Este o adevărată artă și prin ea poți să îți exteriorizezi creativitatea.
Dacă vrei ca cel mic să scrie frumos, cumpără caietele cu adâncituri Groove Calligraphy. Am scris mai multe despre ele AICI. Iar dacă folosești acest link, ai reducere 10% oferită comunității Parentropolis.