Am văzut la Opera Comică pentru Copii spectacole minunate, cu distribuții grandioase, costume superbe, decoruri impresionante și tineri actori talentați.

În weekend am fost să vedem cea mai recentă producție OCC, "Flautul Fermecat".

Am mai avut surprize în piesele de teatru pentru copii: capra care îi lasă pe iezi singuri acasă pentru că pleacă să cânte la o nuntă sau Scufița Roșie care se joacă pe calculator. Dar Mozart cu astronauți, călătorii pe alte planete și lasere nu mi-ar fi trecut prin cap niciodată că aș putea să văd. Și totuși cuiva i s-a părut o alăturare interesantă.

Cea mai nouă versiune a "Flautului Fermecat" poate fi o surpriză pentru spectatorii părinți.

Am citit că regizorul, Cristian Mihăilescu, a gândit o versiune child-friendly, care să îi atragă pe copii spre creațiile lui Mozart.

Așa că a introdus în spectacol elemente iubite de copii: Tamino, personajul principal, este cosmonaut în această variantă a operei și este salvat de cele 3 Doamne ale Reginei Nopții, care poartă mănuși cu lasere.

Scenografia este ingenioasă și sunt folosite ecrane cu proiecții video, spoturi luminoase și oglinzi care se mișcă în funcție de acțiune.

Tot pe gustul micilor spectatori sunt și costumele cu antenuțe ale celor trei copii care îi însoțesc pe trotinete pe Tamino și Papageno spre țara lui Sarastro.

Paznicul Monostasos este îmblânzit și transformat într-un… robot.

Apar chiar și niște monstruleți simpatici cu capete imense, care amintesc de personajele de desene animate.

Sunt câteva momente care pot ridica întrebări din partea copiilor și sprâncene din partea părinților.

Regina nopții, cea care îi trimite pe Tamino și Papageno să o salveze pe fiica ei, Pamina, se dovedește a fi rea și dorește, de fapt, Discul Soarelui pe care Sarastro îl poartă la gât. Ea îi poruncește Paminei să îl omoare pe Sarastro, altfel nu o mai recunoaște ca fiică. Scena aceasta poate fi bulversantă pentru copii: o mamă care își reneagă fata sub amenințarea cuțitului. Chiar dacă este vorba despre un cuțit cu luminițe.

O altă scenă care poate fi tulburătoare este cea a probei tăcerii, în care Tamino este nevoit să nu vorbească un timp, iar Tamina înțelege din această tăcere că prințul ei nu o mai iubește și își dorește să moară. Și cântă minute bune "Vreau să mor!".

Aici apare eterna discuție despre violența din operele pentru copii: îi expunem sau nu pe cei mici la scenele violente din poveștile clasice?

Specialiștii spun că operele clasice, cu situații violente, au rolul lor în dezvoltarea copiilor. Și că cei mici ar trebui să fie conștienți de realitățile lumii, atât cele bune, cât și cele rele.

Când însă violența care apare în text este dublată de vizual, de emoția transmisă de artiști, mesajul ar putea fi mai greu de integrat pentru copii.

Recomandarea de vârstă pentru acestă operă este 7+, am văzut însă și copii mai mici, aduși de părinți care își doresc să le cultive dragostea pentru spectacole.

Noi am fost un grup de 42 de persoane, copii și adulți, veniți la spectacol într-o ieșire cu patrulele de cercetași.

Părerile printre părinți au fost împărțite.

Cristina spune: “din ce am vorbit cu fetele mele, mi-au zis că nu le-a plăcut, că este brutal, dar mai ales plictisitor și neinteresant. Și feedbackul celorlalti copii (la cald, după spectacol) a fost mai mult în zona de neînțelegere, decât de violență”.

Mihaela crede că: "a fost o experiență mai degrabă pozitivă decât negativă. Punerea în scena a fost cu siguranță progresistă, ducându-mă cu gândul la stilul utilizat de Radu Afrim pentru regia pieselor clasice și aceasta poate să placă sau nu. Cert e că a reușit cu toate acele efecte speciale să țină copiii în sală pentru 85 de minute, ultimele 25 fiind cam dificile pentru cei mici. Copiii din familia noastră nu au fost traumatizați, ci s-au bucurat de partea comică, fiind încântați de personajul Papageno. Nu am văzut Flautul Fermecat pentru copii în altă regie, dar mi s-a părut o experiență potrivită pentru a arăta celor mici că în lume și în noi există și rău, nu doar bine și ca este important să-l recunoaștem și să-l gestionăm conștient.”

Gabriela a apreciat “punerea în scenă a acestei opere cumva actualizată și creată tocmai pentru a reda lupta continuă între bine și rău. Copiii noștri nu au rămas nici traumatizați și nici urmăriți de anumite scene (probabil scena cu pumnalul să fi șocat adulții mai mult). Noi am schimbat impresii cu copiii și băiatul și-a pierdut interesul în ultima jumătate de oră pentru că era obosit și nu e cel mai mare fan al operei. Fratele lui (6 ani) a rămas atent până la final cu foarte mici excepții și am povestit în drum spre casă despre cele văzute. Eu cred că este greu să îi ținem într-o bulă de cristal în permanență, pentru că viața nu înseamnă numai bun și bine. Cu explicațiile potrivite cred că ei pot internaliza și părțile mai puțin bune.”

Mădălina a spus că băiatul său a considerat opera “puțin plictisitoare, spre final era cât pe ce să adoarmă, însă piesa a avut și unele pasaje faine”.

Emanuela spune că băiatului ei “nu i-a plăcut în mod deosebit, dar nici nu i-a displăcut total”.

Cristina are chiar niște recomandări pentru reprezentanții Operei Comice pentru Copii.

“Muzica și modul în care au cântat mi s-a părut foarte fain. Aș pune ca limită de vârstă 10-12 ani, pentru că povestea este greu de înțeles de la 7 ani. Dacă rămâne de la 7 ani, aș introduce un narator, o persoană care să facă tranzițiile pentru a fi mai ușor de înțeles. Ceva de genul: să recapitulăm ce am văzut, hai să vedem ce urmează. Sunt multe spectacole cu astfel de naratori și copiilor le place pentru că li se pun întrebări, este interacțiune.

Legat de partea de violență: aș scoate partea cu pumnalul și îmbrâncitul bătrânicii. Și cred că aș mai scurta din cântecul Paminei ‘Vreau să mor’.

Aș pune mai mult dialog. Adică o parte din dialogurile cântate să fie vorbite, pentru a fi mai ușor de înțeles povestea.”

După acest spectacol, ne întrebăm: cât se pot adapta operele pentru a fi pe gustul copiilor actuali, dar și cum putem cultiva gustul copiii pentru a înțelege operele în varianta clasică?