Cătălina Bucur este jurnalist, content writer, blogger de parenting și mamă cu un chef nebun de joacă.
Avem în comun implicarea în creșterea copiilor, dar și faptul că am lucrat amândouă la PRO TV. Am vrut să aflu cum este viața de mamă blogger și cum se simte Cătălina acum când prima ei carte este pe piață.
În prezent Cătălina locuiește în București și scrie despre jocuri și activități pentru copii și despre maternitatea autentică pe blogul său sunnysideup.ro, care a strâns în jur o comunitate empatică de părinți implicați, ce înțeleg cât de importantă este joaca în dezvoltarea armonioasă a celor mici și respectul, timpul și grija pe care le acordăm acestora. ”Bebe, jai la joacă!”, prima ei carte publicată de Curtea Veche Publishing, oferă zeci de idei pentru activități simple și istețe, menite să ”spargă” stângăcia de care se lovesc uneori adulții când își dau seama că nu știu cum să se joace alături de copii - o stângăcie firească, de altfel.
Sunnysideup este un spațiu pentru mamele care au nevoie de tihnă, relaxare, informații, idei și sprijin. Cum se deosebește de alte bloguri?
De când am devenit mamă, mi-am petrecut mult timp online (pe Social Media, bloguri, grupuri de Facebook și forumuri) - se întâmpla cam cu un an înainte să dau drumul proiectului Sunny Side Up și la momentul respectiv mi-am dat seama că în perioada aceasta atât de marcată de Social Media, când suntem parcă mai apropiați ca oricând și avem acces la atâta informație la un click distanță, când avem grupuri de suport pe Facebook pentru orice, de la suport pentru iubitorii de ferigi până la suport pentru crescătorii de languste, ei bine mi-am dat seama că în această perioadă, un număr uriaș de mame se simt singure, greșite, lipsite de sprijinul și înțelegerea celor din jur.
Un număr copleșitor de mame intră în maternitate cu așteptări setate complet nerealist, crezând că primele luni alături de bebeluș vor fi desprinse dintr-o fotografie cu filtre calde de pe Instagram, unde mama îmbrăcată în haine albe și perfecte își alăptează pruncul, complet effortless, în timp ce pe masă o așteaptă o cană elegantă, cu o cafea delicioasă, aburindă, și o farfurie cu un fursec home-made din făină integrala. Și din cauza asta, un număr uriaș de mame își pierd echilibrul și liniștea, se învinovățesc, își reproșează tot (de la praful din casă la faptul că nu toate hainele bebelușului lor sunt bio și din lână organică) și simt că doar ele sunt incapabile să gestioneze maternitatea așa cum cred că ar trebui, fiindcă așa (cred că) văd la altele. Pentru că, în viața reală, o mamă ajunge să bea cafeaua aia rece (sau reîncălzită de vreo 5 ori), și nu prea mai are nimeni timp de fursecuri din făină integrală home-made în primele săptămâni cu un nou-născut în casă.
Ei bine, asta am vrut să aduc cu blogul meu, sunnysideup.ro, și cu contul de Instagram cu același nume - am încercat să îmi construiesc online acel ”sat” despre care se spune că ai nevoie atunci când crești un copil și pe care eu simțeam că nu îl avusesem niciodată. Fericirea a fost să descopăr că mamele s-au simțit confortabil în acest sătuc și că au găsit în el alinarea și mai ales validarea de care aveau nevoie.
Într-o lume în care suntem atrași de perfecțiune, tu le spui mamelor “Faci tot ce poți. You’re mom enough, așa imperfectă cum ești”.
Permite-mi să te contrazic. Într-adevăr, acum un an, doi ani, trei ani trăiam într-o lume în care urmăream perfecțiunea și în care o cană de cafea postată dimineața pe Instagram cu hashtagul #IWokeUpLikeThis era culmea engagementului și al like-urilor, plus comentariilor inimioară.
Dar lucrurile s-au schimbat, iar în ultima vreme lumea a început să nu mai aibă răbdare, toleranță și stare pentru fotografii prea filtrate, rochii perfecte, apretate și albe, #FeelingBlessed și #GoodVibesOnly. Poate a fost și pandemia care a venit peste noi, poate și acest nou val de femei care a descoperit realitatea maternității și care nu mai vrea să tacă, să țină în ele, să înghită - dar ce am observat este că lumea a început să caute valoare, autenticitate, realism. Lumea a început să caute, chiar și în Social Media, viața așa cum este ea - pentru că da, e minunat să apreciezi un machiaj și o buclă perfectă, dar și mai minunat este sentimentul de validare, sentimentul că ai găsit un loc ”relatable”, un loc cu care poți rezona și în care să te simți confortabil. Femeile aveau nevoie de asta. Mamele aveau nevoie de asta!
Spune-ne despre #NormalizeMotherhood - fața reală, autentică, a maternității fără filtre, fără măşti, fără a căuta cele mai bune unghiuri.
Am pornit campania ”Normalize Motherhood” pe Instagram, dintr-o întâmplare, într-o după-amiază obișnuită de august. Băiețelul meu dormea, iar eu mă prăbușisem frântă lângă el: avusesem o zi foarte grea, lui îi ieșeau 3 canini deodată așa că era nervos și agitat, avusese deja vreo 2-3 crize de furie, înainte de somnul de prânz câinele vomitase pe holul casei și apoi făcuse și pipi, iar toddlerul, văzându-l, și-a dat scuteceul jos și a făcut și el un pipi lângă cel al câinelui.
Iubitul meu era într-o ședință importantă, așa că a trebuit să spăl holul, să alin câinele, să opresc flăcăul să se murdărească și mai tare, în timp ce în mintea mea organizam interminabilele liste cu tot ceea ce trebuia să fac în timp ce copilul dormea: să pun la spălat rufe, vase, să pun hainele uscate în șifonier, să fac o supă cu găluște, să scriu un articol, să trimit 10 mailuri, să vorbesc cu cei de la grădinița flăcăului… După ce le-am bifat pe toate, m-am prăbușit pe canapea alături de puiul meu care dormea și am început să scrollez pe Instagram. Am văzut câteva postări ireal de frumoase, ale unor creatori de conținut care tocmai născuseră recent sau mă rog, cu câteva luni în urmă, și care postau doar bebeluși incredibil de elegant îmbrăcați, în dantele sau volănașe diafane, dormind în pătuțuri impecabile, în timp ce mămica machiată și cu părul făcut tot numai bucle se bucura de un pic de timp doar pentru ea. M-am uitat la colanții mei un pic rupți și la tricoul pătat de avocado de la masa de dimineață, la părul meu strâns într-o coadă dezordonată, la câinele care mă privea vinovat, și m-a pufnit râsul.
Am scris atunci pe Instagram o postare despre realitățile din spatele maternității, dincolo de filtre și de #FeelingBlessed, și le-am îndemnat pe mamele din comunitatea mea să îmi trimită o fotografie cu ele care să exemplifice cât mai bine ideea de maternitate - alături de un text despre ce înseamnă și cum este maternitatea pentru ele, cât mai onest, real și sincer. Peste oră primisem deja 200 de mesaje. Campania #NormalizeMotherhood, pe care am pornit-o chiar în seara aceea, a fost cea mai bună idee pe care am avut-o de când sunt mamă: în fiecare seară, la ora 22, postez povestea reală a unei mame din comunitate, cu o fotografie fără filtre, fără prelucrări, și sute de mame o citesc, comentează, își spun experiența lor, discută una cu cealaltă, se alină, se încurajează, și de fapt, cel mai important, se vindecă. Este mare lucru, spun ele, și la fel spun și eu, să poți citi ceva atât de autentic despre maternitate și să poți zice după aceea ”Hei, și mie mi s-a întâmplat asta! Așa am simțit și eu” - pentru că acest lucru îți dă un sentiment liniștitor de apartenență la un trib de femei înțelepte și blânde, care nu sunt perfecte, dar își iubesc puii perfect. Cele mai multe mame care îmi scriu îmi spun că până acum nu și-au așternut pe hârtie gândurile, greutățile, suferințele, și îmi spun că scrisul a fost terapeutic pentru ele, iar comentariile primite, o adevărată vindecare și o împăcare, o acceptare a propriei maternități, imperfecte, dar iubitoare.
Veste sfârșitului de an este că ai scris o carte “Bebe, hai la joacă!”, un ghid prietenos cu ilustrații haioase și câteva zeci de jocuri, activități și proiecte pe care oricare dintre voi le poate face acasă alături de bebelușii sau copiii între 0 și 2 ani. Spune-mi despre carte.
”Bebe, hai la joacă!” este un ghid practic pentru părinții care au copii între 0 și 2 ani și care… nu știu ce, cum și în ce fel ar trebui să se joace cu ei. Cartea are 300 de pagini și zeci de idei de joacă, activități și mici proiecte pe care mama și tata le pot pune în practică alături de bebe, toate foarte simple și accesibile - am insistat să poată fi făcute din ”ingrediente” care se regăsesc în fiecare gospodărie, pentru că știu cât de intimidante pot fi uneori acele activități pentru copii de pe Pinterest și Instagram pentru care pare că trebuie să golești mai întâi stocurile a 10 magazine de jucării și accesorii.
Cred că la începutul experienței noastre de părinți absolut totul ne sperie și, timp de câteva săptămâni, trăim într-o nebuloasă de nesomn, anxietate, miros adorabil de nou-născut, panică, iubire, stres și căutări frenetice pe Google. Orice iritație pe pielea nou-născutului, orice scâncet și gângurit, orice scutec mai mult sau mai puțin plin reușește să ne ducă în aproximativ 3.2 secunde de la ”Suntem ok, totul este ok” la ”Dumnezeule mare, în ce m-am băgat, oare am stricat bebelușul?!” - și este normal să fie așa. În cazul meu, mai mult decât panică sau teamă, faptul că nu prea știam cum să mă joc cu un bebeluș mi-a adus un foarte curios sentiment de… stânjeneală. Ce să fac? Ce să îi zic? Cum să mă port? Nu era ca și cum puteam întinde un joc de Monopoly cinstit, nu era ca și cum puteam deja să încingem o partidă de ping-pong, iar eu mă uitam în ochii lui mari și simțeam cum stânjeneala mă cuprinde la gândul că habar n-aveam ce am putea face împreună.
Este, am aflat eu mai târziu, un sentiment foarte des întâlnit la părinții aflați la început de drum, un sentiment de altfel foarte normal: a trecut mult timp de când noi înșine ne-am jucat, acest gen de comportament ne-a ieșit din fire și din obișnuință, iar noi trăim într-o societate care glorifică munca, eficiența, pe ”am treabă”, ”sunt ocupat” - nu relaxarea și joaca lipsită de griji; în plus, generația părinților noștri a tins, de multe ori, către o maturizare mai rapidă a propriilor copii - de câte ori nu am auzit, când eram mici, să lăsăm joaca și să punem mâna pe o carte/să ne facem temele/să facem ceva mai util cu timpul nostru? Este deci firesc ca joaca să nu ne vină la îndemână nouă, adulților, la început, și să avem sentimente de panică, nesiguranță, anxietate, nerăbdare, de multe ori chiar și plictiseală.
Iar cartea mea ”Bebe, hai la joacă!” exact problema asta o rezolvă: stinghereala, nesiguranța, lipsa de idei. Am adus idei simple pentru toți părinții, dar mai ales încurajarea că mai important decât orice activitate isteață este, de fapt, timpul pe care îl petrecem alături de copii.
Cum arată o zi în... partea luminoasă a vieții?
Foarte organizată și cu sarcinile casei atent împărțite între mine și partenerul meu, pentru că altfel am lua-o razna. Recunosc, acuma îmi este mult mai simplu pentru că Mircea are doi ani și 10 luni, a început grădinița și zilnic stă acolo până la ora 16 (a avut o adaptare foarte lină și firească), însă înainte de a avea acest calup generos de timp în prima parte a zilei totul se făcea cu multă organizare, pentru că amândoi suntem freelanceri și amândoi lucrăm de acasă. Așa că ne programăm foarte bine orele de muncă, call-urile și sarcinile de prin casă astfel încât unul să lucreze în timp ce altul stă cu Mircea, iar la finalul zilei să nu simțim că unul a tras la căruța acestei familii mai mult decât celălalt - am spus mereu pe blog, soții noștri nu sunt aici ca să ne ”ajute” pe noi, ci ca să se implice echitabil în joburi, treburile casei și îngrijirea copiilor. Pentru că toate acestea sunt treburi care privesc ambii părinți.
Te invităm să o urmărești pe Cătălina Bucur pe Instagram și să înveți de la ea modalități de joacă cu copiii.
Pentru o relație armonioasă cu copilul tău vezi oferta de cursuri Parentropolis.