Am citit o postare la Oana Moraru, expert în educație, în care vorbea despre cursurile de citire rapidă pe care le organizează la Școala Helikon. Despre omul care le susținea spunea ea că este un “fost copil supradotat”.
M-am gândit citind textul că aș vrea să știu cum crește un copil supradotat. Așa că l-am contactat pe trainerul despre care vorbea Oana Moraru. Alexandru Mircea Bordea, fondatorul Infospeed, a fost super deschis și am povestit cam două ore câte-n lună și în... teste.
Am vrut să știu dacă testele de inteligență sunt doar ceva ce hrănesc orgoliul părinților sau chiar sunt importante pentru copil.
Răspunsul lui a fost:
Alexandru Mircea Bordea – “Toți copiii sunt gifted când se nasc, dar mediul de hrănire face diferența în final. Japonezii au făcut un experient pe 16 perechi de gemeni. Pe unii i-au lăsat așa cum erau, iar cu ceilalți au lucrat pe partea de atenție, concentrare și memorie. În 6 luni erau copii total diferiți față de frații lor gemeni. Concluzia studiului a fost că mediul de hrănire este foarte important.”
Ce înseamnă mediu de hrănire?
Mediu de hrănire înseamnă în primul rând ca părinții să aibă sinergia aceea foarte frumoasă între ei, ceea ce este destul de rar. Sinergie înseamnă și compatibilitate, deschidere, acceptare și comunicare foarte bună.
Mediul meu de hrănire au fost copiii de la bloc. Inventam jocuri, le desenam noi, desenam țestoasele ninja și le vindeam cu 3 lei. Făceam tuburi cu cornete și schimburi de timbre, mingi, etc. Am fost antreprenor de mic. Cumpăram bomboane Mentosan și le vindeam în clasă în pauză. Vindeam borcane și cu banii luați pe ele mergeam la film. De-a lungul carierei am încercat 20 de domenii până am ajuns la educație.
Școala nu formează din prima stilul de învățare, ce face copilul în primii ani de viață și la grădiniță este foarte important.
Am tot auzit în stânga și în dreapta că testele IQ gâdilă orgoliul părinților, care își cred copilul mai cu moț. Cât de importante sunt testele IQ?
Aceste teste reprezintă practic o poză care îți dă o imagine foarte clară asupra copilului tău, pentru că este cineva din afară care îți vede copilul obiectiv. Testele nu sunt degeaba,copiii gifted ies mult din grafic.
Există gifted intelectual, gifted emoțional, social, spiritual, artistic sau sportiv.
Așa cum sunt și cele 7 tipuri de inteligență:
- Inteligența lingvistică
- Inteligența logico-matematică
- Inteligența spațială
- Inteligența muzicală
- Inteligența chinestezică
- Inteligența intrapersonală
- Inteligența interpersonală.
Gifted pe toată linia foarte rar găsești, pentru că energia lui se duce pe anumite direcții și nu poate să susțină toate aceste direcții.
Unii părinți spun “vrea să fie bun la toate!”. Nu are cum să fie bun la toate, pentru că nu are energie să susțină toate direcțiile.
În plus sunt 3 structuri: fizic, mental și spiritual. Dacă copilul este foarte activ, foarte dinamic, nu îi mai rămâne energie pentru mental și spiritual. Dacă mental este foarte deștept pericolul este să rămână în urmă emoțional. Dacă este pe spiritual, nu îl mai interesează nici mentalul și nici ce ține de fizic. Și ajungi să zici “am un ciudățel acasă: este emo, ce fac cu el?” Dar asta este viziunea lui, el vede lucrurile spiritual (detașat, concluzii directe, complex, profund), mai greu de înțeles și mai greu de integrat.
Ducem copilul la teste, vine rezultatul și apoi ce facem?
Există un egregor al părinților care este foarte puternic. De la milioane de părinți din toată lumea. Și prima chestie din egregor este frica. Pentru că vârfurile energetice sunt doar 2: frica și iubirea. Omul evoluează doar în astea 2 spații. Frica se activează prima. În prima secundă când apare copilul ce se întâmplă? Vine peste tine egregorul, vine frica că o să pățească ceva, că o să se îmbolnăvească, etc.
Așa și după test: trebuie să fii tu pregătit ca părinte să ai un copil gifted. Am vorbit cu mulți părinți depășiți de situație.
Noi ca părinți nu avem instrumente și nu avem un cadru.
În primul rând este nevoie de claritate.
Trebuie definire personală: cum este copilul, cum este părintele, cum sunt profesorii cu care interacționează, cum este mediul, școala.
Se urmăresc niște parametri: atenție pe termen scurt, lung, concentrare, câmp vizual, viteza de de lucru, zona de confort, etc.
Sunt mai multe tipuri de copii și este foarte important să știi ce fel de copil este copilul tău.
- Copiii curcubeu – care se adaptează foarte repede oriunde.
- Copiii de cristal – conduc subtil situația, foarte sensibili.
- Copiii indigo – luptători pentru dreptate, egalitate, etc.
- Copiii new generation – super intuiție, spirituali, gifted pe toată linia.
Și cum știm ce se potrivește copilului?
Tu ca părinte trebuie să îl observi la nivel de personalitate și să vezi care este misiunea lui personală. Aici avem 4 roluri:
- Lider (cel care conduce) sau Model (cel care influențează sau inspiră)
- Creator (cel care creează un lucru, poate fi un meșteșugar) sau Artist (cel care creează ceva artistic)
- Vindecător (fizic, mental sau spiritual - doctor, psiholog, preot)
- Mesager sau Profesor (cei care duc mai departe informația).
Toti copiii au ca misiune aproape toate rolurile, trebuie determinate ponderile. Exemplu: 60% creator, 15% mesager, 10% model și 5% vindecător, proporțiile diferă de la copil la copil.
Și dacă îi încadrăm în aceste 4 roluri reușim să știm cum să îi motivăm?
Când părinții își cunosc copilul și au o idee clară despre cum este el, știu apoi cum să acționeze.
Există copii comozi, care oricât de mult tragi de ei, tot nu fac nimic. Sunt copii suficienți, care cât le dai de făcut, atât fac și nimic în plus. Și mai sunt achiever-ii, cei care vor să facă mai mult, campionii.
Dacă tu ca părinte îl vezi pe copil că nu are nicio provocare și nicio apăsare, iar tu vrei să meargă la olimpiadă, lucrul acesta poate duce la frustrări. Dacă îl duci din comod în suficient este o victorie.
După ce părinții înțeleg aceste categorii, se liniștesc.
Cât susținem ritmul alert de învățare și când spunem stop?
Un părinte îmi spunea “a terminat toate materialele, nu mai stiu ce să mai fac cu el, începe să se plafoneze”.
Dacă nivelul de creștere este mare, nu înseamnă că tu ca părinte trebuie să îl alimentezi tot timpul. Într-o lună sau în 6 luni nu o să mai ai ce să îi dai. Tu trebuie să temporizezi și să calculezi exact până unde să îl duci. Dacă îl duci un nivel mare repede evoluția lui va încetini după și pe termen lung va suferi.
Tu cum ai descoperit că ești “deosebit”?
Simțeam că la școală nu este locul meu. Am fost la o școală de renume din Iași. Notele mele erau 5, 6 și 10. Unde îmi plăceau materiile sau eram încurajat luam note mari. În clasa a 8-a nu am mai vrut să continui la Colegiul Național, pentru ca nu mă simțeam confortabil acolo și m-am dus la Grupul Școlar Energetic. Acolo eram top, pentru că veneam de la un liceu bun.
După liceu am dat la geografie în franceză și... am picat. Erau 25 pe loc, iar eu nu eram atât de bine pregătit.
Norocul meu au fost oamenii pe care i-am întâlnit: prof. dr. conf. Radu Budei de la Universitatea Politehnica din Iași, un om cu o prolifică activitate științifică, cu rezultate remarcabile și cu peste 250 de invenții, apoi prof. dr. Florian Colceag, expert internațional în educație gifted. Cu dl. profesor Budei am fondat Programul Infospeed.
Am avut enorm de învățat de la ei și am cunoscut și alți oameni minunați. La un moment dat colaboram cu o fundație și ne-au testat pe toți la un cabinet psihologic. Atunci am aflat că am foarte mult potențial.
Cumva știi că ești mai bun și îți dai seama că ești altfel. Dar nu îți dai seama cât de diferit, până nu vin rezultatele.
Ai dezvoltat o metodă prin care ajuți copiii să aibă o bază de învățare pentru viitor. Ce este Metoda Infospeed?
Metoda Infospeed integrează sinergic mai multe direcții și anume înțelegerea noțiunilor de bază în ceea ce privește învățarea, îmbunătățirea parametrilor de bază și stăpânirea tehnicilor de citire rapidă, memorare creativă si învățare accelerată.
În ceea ce privește învățare se urmăresc 3 nivele și anume: stabilitate, funcționalitate și performanță. Fiecare nivel se construiește pe cel anterior.
Când citești articole despre copiii gifted parcă se pune o presiune pe părinți, că dacă nu faci ceva anume o să abandoneze școala, nu o să aibă prieteni. Ce poți să ne spui despre integrarea socială a copilului supradotat și despre echilibru?
Când ești gifted, nu ești super om, ci doar vezi altfel lucrurile. Dar unele lucruri tot te afectează, ca pe toți ceilalți.
După ce faci testul cu copilul și vine rezultatul, depinde cum te poziționezi: “wow, este fain, să văd ce fac cu el acum” sau, dimpotrivă, “cum mă descurc cu chestia asta?”. Poziția părinților va dicta direcția.
Am văzut copii supradotați cu părinții care nu știau cum să gestioneze contextul. Au ajuns la medicamente și psihiatru.
Pentru părinții care își doresc copii echilibrați: nu există echilibru, există sinergie. Echilibru înseamnă că dacă ai pus un gram undeva, te-ai debalansat și te dă peste cap. Echilibrul este o capcană, ca și perfecțiunea, pentru că vine din abordarea clasică, bun-rău, negativ-pozitiv.
Sinergia se obține observând mereu energia vitală a copilului, cum socializează, cum se dezvoltă intelectual și emoțional, dacă își formează o viziune funcțională asupra Universului și a vieții. Copiii cresc în energia părinților așa că trebuie să ”creștem” și noi odată cu ei pe toate planurile.
Vezi cum poți să îți ajuți copilul să își antreneze mintea AICI.