La Parentropolis vorbim mult despre relația copiilor cu tehnologia. Nu ne dorim să îi ținem pe cei mici izolați și să le interzicem accesul în lumea digitală. Încurajăm însă o relație echilibrată, limitarea timpului petrecut online și verificarea conținutului accesat. Astfel îi putem ajuta pe copiii noștri să dezvolte obiceiuri sănătoase pentru viitor.

O membră a comunității Parentropolis ne-a trimis o poveste tristă a unei zile într-un spital de copii. O publicăm fără a dezvălui identitatea autoarei, pentru a o proteja de răutățile ce pot apărea.   

“Camera de gardă a spitalului Grigore Alexandrescu, ora 7 dimineața dintr-o zi obișnuită.

Pe 60-70 de mp, copii și părinți cu zecile, poate spre sută. Mai tare decât copiii bolnavi țipau părinții nemulțumiți că așteaptă prea mult. Și mai surprinzătoare a fost imaginea copiilor care își așteptau rândul la medic fiecare cu telefonul mobil, prinși în desene sau jocuri. Chiar și un copil cu autism avea telefonul său, iar mama pe al ei.

”Mai lăsați telefoanele alea”, le-a strigat medicul de gardă enervat că sunt atât de prinși de ecranele colorate că nu auzeau când sunt strigați de medici.

În salon am ajuns o dată cu alți patru copii. Băiețelul meu are 6 ani, restul erau cam de 3-4 ani, fiecare cu telefon sau tabletă. Cel mai mic, de 3 ani, avea și suport pentru telefon. Mama telefonul ei, copilul pe al lui și abia dacă își întâlneau privirea. Copilul prea prins de desene, mama prinsă în conversații cu cei de acasă.

”Sunteți cei mai agitați”, ne-a spus asistenta după câteva ore în care și noi ne-am uitat la desene, dar am folosit și cărțile și creioanele colorate cu care venisem de acasă. Tonul a sunat mai mult ca un reproș, dorindu-și probabil să fi avut și noi mai multă aplecare pentru telefoane.

Copiii erau acolo pentru operație de polipi și momentul trezirii după anestezie a fost complicat: un fel de somnolență combinată cu isterie puternică. Deși aveau ochii închiși, loveau cu pumnii și se agitau. Am văzut asta la toți, pentru că am intrat ultimii în sala de operații. Momentul acela complicat al trezirii a fost prilej de apeluri video în care tații copiilor le cereau din ecranul telefonului să fie cuminți, să se liniștească, eventual le promiteau câte ceva.

Îmbrățișări? Nu am văzut.

Încurajări că o să fie bine? Nu prea.

Alint într-un moment dificil? Nu.

A fost o imagine cumplit de tristă a unor oameni care au predat instictele și au luat în schimb telefoane mobile sau tablete.

Atât s-a putut!

Poate ceea ce am văzut a fost totuși ceva rar și tare m-aș bucura!”

Și noi ne dorim, ca și autoarea acestui articol, ca nu aceasta să fie realitatea relațiilor între părinți și copii. Tocmai de aceea încercăm prin articolele și cursurile noastre să familiarizăm părinții și profesorii cu conceptele ce țin de relația copiilor cu tehnologia.

Foto: freepik.com

Vezi alte articole despre noutățile din tehnologie.