Fă un exercițiu simplu cu copilul timp de o săptămână.
Discută despre alimentele care vă provoacă dezgust: spanac, broccoli, urzici, brânză cu mucegai, lapte de bivoliță. În ziua următoare gătește o rețetă care să conțină acel aliment. Dar nu genul de rețetă care conține preponderant acel aliment.
De exemplu, poți face un chiș cu spanac, cu broccoli sau cu urzici. Și servește-l cu o salată verde cu lămâie și fâșii de somon afumat.
Servește meniul spunând că sunteți la Paris. Pune muzică franțuzească, folosește câteva cuvinte în limba franceză “Bonjour! Merci! Au revoire!”.
De fapt, mutați atenția de la mâncare la experiență. După ce mănâncă meniul franțuzesc puteți să vă jucați de-a ghicitul:
"- Ce a conținut meniul?" Pentru fiecare aliment ghicit primești un punct pentru desert.
Observați fața copilului când află că a mâncat spanac. De neprețuit.
Nu l-ai păcălit să mănânce, ci v-ați comportat ca francezii și v-ați educat gustul... sau dezgustul.
Este important să știm și limitele acestei educări. Nu putem aplica terapia expunerii în orice situație. Discutați în familie care sunt acele situații în care dezgustul ne protejează: gustăm un aliment și simțim că este stricat, nu continuăm să-l mâncăm.