Tristețea este ca o înghețată mare și bună care se topește mult prea repede sub soarele fierbinte de vară și nu apuci să o mănânci la timp.
Nici nu știi dacă ai fi putut să o mănânci pe toată. Mănâncă atât cât poți din tristețe, nu te grăbi să o termini, spală-te apoi pe mâini. Ești curat și poți merge mai departe.
Acum ești părinte și vezi cum copilul tău vine acasă trist pentru că prietenul lui cel mai bun se mută la altă grădiniță.
Care este prima reacție? Îi spui să nu mai plângă pentru că sigur își va face un alt prieten? Cu siguranță nu.
Îl lași și pe el să se topească de durere în brațele tale și îl asculți.
Chiar dacă te grăbești, îi spui că îl ții în brațe și îl asculți până ajungeți acasă sau la magazin. Acolo va uita probabil de tristețe, convins că este momentul să mai pună niște lucruri în coșul de cumpărături.
Fă o listă cu situațiile în care cel mic a fost trist. Întreabă-l: "Ai fost trist astăzi? Ce te-a întristat?" Și așa afli la ce anume este sensibil și identifici, astfel, dacă este momentul să cauți soluții. Unii copii sunt triști că nu pot fi în fiecare zi cei care ajută educatorul cu ceva la clasă. Alții că vor să se joace cu colegi care îi resping. Sau că au pierdut o jucărie. Sau pentru că citesc o poveste tristă.
Observă cum trec peste moment. Cât timp trece până își schimbă starea? Ce îi determină să facă altceva? Și seara, la culcare, spune-i cât de grozav este că a reușit să treacă singur peste moment.
Așa își crește încrederea și va ști să se descurce de fiecare dată când va simți tristețe.