Tu când ai simțit ultima dată triumf?
Scrie 5 situații când ai simțit această emoție. Apoi scrie cum s-a văzut asta. Umeri drepți, pieptul în față, zâmbet larg, mers încrezător.
Când ai încetat să ai această postură? Când a devenit insuficient? Este corect față de tine să fie insuficient acum?
Să facem un exercițiu. Scrie cea mai importantă realizare a ta:
- Ai cumpărat un apartament.
- Sau poate ai înființat o firmă de succes.
- Sau chiar ai devenit prima persoană din companie certificată pe ceva anume.
Cum te-ai simțit atunci? Ai urlat de bucurie că ai reușit? Sau ai zâmbit discret?
De ce? Ce te-a oprit să explodezi și să sărbătorești cu dans, cu râset nebun?
Ajungem la un moment dat să nu mai simțim triumful. Nimic nu mai este suficient. Totul este banal, obișnuit. Și credem că alții fac lucruri mai grozave decât noi.
Dar nu suntem tot timpul la olimpiadă. Ne mai antrenăm între timp și în bazin fără să concurăm, dar tot scoatem un timp bun. De ce să nu-l sărbătorim?