Cine și-ar fi imaginat că și a pofti la ceva poate fi o emoție?
Dar nu este vorba de a pofti să mănânci înghețată, ci despre lăcomia pe care o simțim în serile în care am culcat copilul, ne-am pus pe canapea în fața televizorului și mâncăm compulsiv chipsurile sau dulciurile pe care le interzicem celor mici în timpul zilei.
Este emoția pe care o simțim ca să reglăm, să echilibrăm prin mâncare cum ne simțim la finalul unei zile sau după o perioadă îndelungată de solicitare intelectuală, emoțională.
Este ceea ce mai numim mâncatul emoțional. Această emoție este un simptom pe care trebuie să învățăm să-l recunoaștem și să facem ceva în ceea ce privește cauza.