În zilele libere de la începutul anului mă gândeam cum o să fie anul acesta și mi-a venit ideea să întreb specialiști în diverse domenii părerea lor despre 2026.
Pentru că ne dorim cu toții să fim mai liniștiți, mai siguri pe noi, mai conectați la ce contează cu adevărat.
Nu există rețete perfecte pentru un an bun, dar credem că există direcții care ne pot ajuta și voci care merită ascultate.
De aceea, am adunat laolaltă specialiști din domenii diferite – economie, parenting, design, tehnologie, social media și altele – și i-am rugat să ne spună, pe scurt, ce cred ei că ne-ar ajuta în 2026. Un sfat, o perspectivă, un trend sau un mod de a face lucrurile mai simplu și mai așezat, fiecare din aria lui de experiență.
Iată o serie de idei care sperăm să vă ajute să construiți, pas cu pas, un 2026 mai bun pentru voi și pentru cei apropiați vouă.
Marian Andrei – realizator I Like IT, PRO TV
2026 va fi anul în care vom realiza că viața liniștită este în offline, nu în online. Analogul a devenit noul lux. Deja episoadele de „nudificare” (precum trendul bikini de pe Grok și X) ne arată cât de vulnerabili suntem în fața unor rețele de socializare care ne tratează ca pe simple numere.
Este anul în care trebuie să înțelegem ce înseamnă cuvântul măsură.
Orice conținut online trebuie privit cu scepticism, să plecăm de la probabilitatea că este fals. Misiunea noastră este să ne învățăm copiii să gândească critic și să demonteze orice informație până ajung la adevăr.
Sunt optimist că anul 2026 va fi anul în care vom învăța din nou să socializăm, să ne bucurăm de board games, de prieteni, de călătorit și de citit o carte bună, departe de ecrane.
Manuela Ciugudean - coach profesionist & strateg de branduri personale
Tendința anului în personal branding va fi supranișarea, adică să faci dovada specializării în rezolvarea unei probleme specifice din piață. Se întâmplă ca urmare a creșterii competiției în majoritatea domeniilor, dar și ca o consecință a sofisticării modului în care clienții aleg de la cine să cumpere. Pe scurt, vor apărea mulți competitori care fac același lucru ca tine.
De ce să te aleagă oamenii?
Pentru că te concentrezi, precum o undă de laser într-un punct fix, să rezolvi o anume problemă.
Tendința aceasta se vede și pe social media, unde are loc o schimbare majoră: se trece de la platforme de social media la platforme de „interest” media.
Anamaria Ciuhuta – coach și trainer de educație financiară
În 2026, educația financiară a copiilor devine tot mai strâns legată de felul în care navighează lumea digitală. Banii, dorințele și presiunea de a „avea” apar devreme, prin jocuri, aplicații și social media.
De aceea, rolul părinților este să creeze conversații oneste, adaptate vârstei, despre alegeri, valori și consecințe.
Putem face asta simplu: implicând copiii în gândirea unui buget, analizând împreună cheltuielile casei, vorbind despre diferența dintre dorințe și nevoi și despre amânarea impulsurilor imediate pentru un câștig pe termen lung. O relație sănătoasă cu banii îi ajută pe copii să fie mai critici, mai autonomi și mai puțin vulnerabili la influențe externe — online și offline.
Magda Cojocea - învățătoare, trainer - Asociația EDUMI
Cum să-ți faci viața mai ușoară ca părinte în 2026?
E dificil de spus, mai ales când sunt atât de multe cazuri speciale. (și astă este un semn bun, înseamnă că există loc pentru unicitatea fiecăruia). O sugestie ar fi ca relația părinților cu școala să iasă complet din dinamica „cine are dreptate” și să se așeze mai mult într-un dialog real.
Iar întrebarea centrală să fie una onestă: cât din reacțiile mele sunt despre copil și cât sunt despre epuizarea, teama sau nevoia mea de a justifica anumite decizii?
Așadar, propun ca și concept central "prezumție de nevinovăție". Pe care să o acordăm nu doar copilului, ci și școlii, profesorului și, da, chiar nouă înșine, indiferent în ce rol suntem. Să pornim de la premisa că fiecare actor implicat a avut și are bune intenții, chiar dacă rezultatul nu a fost unul fericit. Să inițiem comunicarea din acest punct, de fiecare dată.
Eu cred că în școala românească sunt mulți oameni minunați, chiar dacă încă sunt priviți, uneori, cu suspiciune. Poate că lucrurile se pot schimba dacă intrăm în relație cu școala din acest loc: eu sunt ok, copilul meu este ok, iar școala este un loc ok. Comunitatea educațională funcționala – părinți, profesori, copii – rămâne cheia. De acolo, schimbarea de perspectivă devine posibilă.
Ioana Dodan – personal brand architect & founder THE FAB SQUAD
În 2026 o să câștige oamenii care comunică mai puțin, dar mai clar: 3 idei puternice, repetate consecvent, până devin semnătura ta. Trendul real e “less content, more signal” — un mesaj simplu, același ton, aceeași linie, minimum 6 luni, plus mai mult proces și mai puțin ‘perfecțiune’. AI-ul va amplifica tot anul ăsta, inclusiv confuzia, deci diferența o face o voce umană recognoscibilă, nu “copy frumos”.
Iar încrederea în sine nu mai e o stare pe care o aștepți, e un rezultat: crește când îți ții promisiunile mici față de tine și când ai standarde pe care le respecți.
Nu mai vedem neapărat conținutul oamenilor pe care îi urmărim, ci ni se afișează conținut în baza intereselor pe care algoritmii le detectează.
Ce înseamnă asta pentru brandurile personale, care sunt automat și creatori de conținut?
În 2026 va fi nevoie ca profesioniștii care lucrează la brandul personal să fie foarte specifici în conținut, să vorbească direct despre problema clientului ideal, astfel încât să ajungă sub ochii potențialilor clienți în mod organic. Vorbim despre faptul că oameni care ar putea să cumpere de la tine îți vor vedea conținutul chiar dacă nu te urmăresc – un mare câștig.
Andreea Goliță – psihoterapeut sistemic de cuplu și familii
Dacă mă uit la ce se întâmplă în munca mea cu părinți, cupluri și familii, aș spune că în 2026 nu vom duce lipsă de informație sau soluții.
Vom duce lipsă de siguranță între noi.
Oamenii sunt mai obosiți emoțional decât par. Mai reactivi. Mai puțin disponibili unii pentru alții. Nu pentru că nu le pasă, ci pentru că trăiesc de mult timp sub presiune — de timp, de bani, de „a face lucrurile bine”.
De aceea, direcția acestui an nu cred că este să facem mai mult sau să ne optimizăm și mai tare. Cred că este să încetinim suficient cât să nu ne pierdem în relații.
Va conta cum rămânem în dialog atunci când nu suntem de acord. Cum reparăm după ce ne-am rănit.
Cât de în siguranță ne simțim să cerem ajutor sau să spunem „nu mai pot”.
Și cât spațiu emoțional există, de fapt, într-o familie sau într-un cuplu.
Din ce văd eu, familiile care vor trece mai ușor prin 2026 nu vor fi cele fără conflicte, ci cele în care oamenii pot spune, fără teamă: „Nu e ușor. Dar suntem împreună în asta.”
Beatrice Ilea - doctor veterinar, fondator Clinică Veterinară Happy Tazz
Din punctul meu de vedere, ca medic veterinar, observ frecvent în cabinet că acei copii care cresc alături de animale sunt mai atenți, mai calmi și mai conștienți de nevoile celor din jur.
In ultimii ani, tot mai mulți părinți și profesori observă rolul important pe care animăluțele îl au în educația copiilor. Creșterea și îngrijirea unui animal de companie nu este doar o activitate plăcută, ci și o adevărată lecție de viață, care îi ajută pe copii să devină mai responsabili și mai empatici.
Un prim avantaj este dezvoltarea simțului responsabilității. Copiii învață că animăluțele depind de ei pentru hrană, apă, curățenie și atenție. Astfel, micuții înțeleg că fiecare acțiune are consecințe și că promisiunile trebuie respectate.
De asemenea, animăluțele contribuie la educația emoțională. Relația cu un animal îi ajută pe copii să își exprime afecțiunea, să fie mai răbdători și să înțeleagă sentimentele celorlalți. Un copil care îngrijește un animal devine, de cele mai multe ori, mai blând și mai atent cu cei din jur.
Un alt beneficiu important este învățarea prin exemplu. Prin activități simple, precum plimbarea unui câine sau curățarea cuștii unui hamster, copiii își formează obiceiuri sănătoase și deprinderi utile pentru viața de adult.
În concluzie, educația realizată cu ajutorul animăluțelor reprezintă o metodă eficientă și plăcută de a forma copii responsabili, empatici și echilibrați. Animăluțele nu sunt doar prieteni de joacă, ci adevărați profesori ai inimii și comportamentului.
Ca medic veterinar, le recomand părinților să vadă animăluțele nu doar ca pe un cadou pentru copii, ci ca pe o oportunitate educativă. Implicarea celor mici în îngrijirea zilnică a animalului – sub supravegherea adulților – îi ajută să învețe responsabilitatea, respectul și grija față de viață. Este important ca părinții să aleagă un animal potrivit vârstei copilului și să le explice acestora că animăluțele au nevoi, sentimente și limite. Prin exemplul oferit de familie, copiii vor învăța să fie atenți, empatici și responsabili, valori esențiale pentru dezvoltarea lor armonioasă.
Laura Ion – trainer educațional specializat în siguranța copiilor în mediul online
Ca antreprenor în educație și mamă a doi copii, simt că trendul acestui an nu ține de o aplicație nouă, ci de întoarcerea la prezență reală. Pasiunea pentru tehnologie mă ajută să filtrez tot ceea ce citesc, fac și gândesc prin filtrul – cum afectează tehnologia relațiile dintre dintre părinți și copii.
Citesc acum cartea “Conflictul are sens”, scrisă de Gáspár György, o carte care aparent nu are nicio legătură cu tehnologia, dar care, în realitate, vorbește și despre felul în care accesul constant la tehnologie ne modifică relațiile: utilizarea inconștientă a device-urilor sau refugierea în social media duce la limitarea empatiei și la o dezumanizare lentă a existenței.
De fiecare dată când copilul comunică cu noi iar noi suntem absenți sau cu telefonul în mână, sau atunci când noi încercăm să comunicăm cu copiii și ei sunt pe device-uri, se creează o dinamică relațională bazată pe opoziția dintre prezență și absență, de unde apare multă confuzie afectivă.
Atunci când persoana de lângă noi este fizic prezentă, dar psihologic absentă, această ruptură creează dificultăți reale de conectare, iar copilul – la fel ca adultul – nu mai poate relaționa cu adevărat.
Așadar, recomandarea mea pentru acest an este una simplă și profundă: să fim atenți la mesajele pe care le transmitem copiilor noștri și să nu lăsăm tehnologia să intervină între noi și ei, având grijă de noi și de relațiile noastre, tratând această grijă ca pe o prioritate reală, nu ca pe un „când avem timp”.
Monica Jitariuc, consultantă de comunicare și trainer
Din perspectiva mea de om de comunicare, trei lucruri ajută la simplificarea vieții:
1. Să spunem clar ce avem nevoie, să ne exprimăm la persoana I - eu simt/ eu cred/ au am nevoie.
2. Să fim mai atenți la timp și la felul în care îl planificăm, pentru că haosul mănâncă energie, iar planificarea o salvează.
3. Să ne uităm cu onestitate la propriul screen time – nu al copiilor, ci al nostru – fiindcă, pe nesimțite, ne mănâncă din viață.
Laura Hanganu, trainer Monroe Institute & Clinical Hypnotherapist
În 2026, ne invităm să încetinim puțin și să cultivăm awareness-ul – acea atenție blândă față de ceea ce se întâmplă în noi. Să observăm cu mai multă grijă gândurile care apar, tiparele care se repetă, emoțiile pe care le trăim și felul în care ele se simt în corpul nostru.
Atunci când începem să le privim cu curiozitate, nu mai reacționăm din oboseală sau din stres.
Devenim mai prezenți, mai ancorați în moment. Ieșim ușor de pe pilotul automat, iar acest lucru se simte în toate relațiile noastre: devenim părinți mai conștienți, parteneri mai empatici, oameni mai conectați. Relația cu copiii și cu cei dragi capătă mai multă profunzime, sinceritate și autenticitate.
Tehnologia audio Monroe Sound Science, pe care o folosim în programele noastre, ne susține exact în acest proces. Ne ajută să observăm tiparele mentale care rulează automat și să le lăsăm să se dizolve firesc, fără forțare, într-un mod blând și natural. Pe măsură ce se creează acest spațiu interior, devenim mai autentici, mai aproape de cine suntem cu adevărat și ne cunoaștem tot mai bine.
Diana Mihăilă - antreprenor & primul Master Professional Organizer din România
Stabilește un obiectiv principal și 2-3 secundare. Gândește-te ce vrei să îmbunătățești pe plan personal, profesional, social. Fă pași concreți și constanți! Prioritizează-ți sănătatea și starea de bine. Adoptă un regim echilibrat, fă sport, încheie o asigurare de sănătate… Acționează concret. Planifică-ți bugetul anual. Estimează încasările, calculează cheltuielile fixe, fă un plan de economisire.
Anticipează! Planifică-ți vacanțele. Caută destinații noi, cazare, atracții. Chiar dacă nu le vei bifa pe toate în 2026, gândul la vacanță potențează starea de bine.
Evaluează-ți relațiile și modul de interacțiune. Păstrează în jur persoane care îți dau aripi, te motivează, te susțin. Evaluează modul în care reacționezi la situații și schimbă ce simți că nu îți aduce binele dorit.
Sorina Mincu – fondatoare stiudelasorina.ro
În 2026, direcția pe care o simt tot mai clar în zona de parenting și evenimente pentru familiile din București este alegerea conștientă a acelor activități care se aliniază cu valorile fiecărei familii, cu ritmul propriu și cu nevoia reală de conectare, nu cu FOMO-ul din social media.
Cred că în acest an nu mai e despre cât mai multe bife, ci despre a ne întreba înainte de fiecare eveniment:
Ne apropie sau ne obosește? Creează o amintire sau doar umple un weekend? Ne lasă mai conectați sau mai încărcați?
Văd un trend spre evenimente mai mici, cu sens pentru familie, unde copiii nu sunt doar „ocupați”, ci văzuți și ascultați, iar părinții nu sunt doar spectatori, ci parte din experiență.
Monica Mereuță - psihoterapeut, logoped, autor
Vă doresc un an în care să aveți curajul de a lăsa deoparte rolul de adult care corectează și de a coborî pe covor, la nivelul ochilor copiilor, acolo unde, închizând gura pentru a ne deschide cu adevărat urechile și inima, să putem auzi nespusele din spatele cuvintelor și să înțelegem că, înainte de a pune o etichetă pe comportamentul copilului, cea mai mare dovadă de înțelepciune este să ne uităm cu onestitate la propria noastră oboseală, la fricile sau la emoțiile noastre care se oglindesc atât de fidel în reacțiile celor mici.
Dacă simțiți că în locul în care vă aflați - fie în dezvoltarea copilului, fie în propriul suflet - ceva nu este „așa cum ar trebui”, vă îndemn să nu purtați singuri greutatea îndoielii, ci să căutați sprijin pentru și prin intervenție și să aveți puterea de a cere ajutor inclusiv pentru voi, ca și părinți, pentru că a împărtăși ceea ce simțiți și a căuta o mână întinsă atunci când sunteți copleșiți nu este un semn de slăbiciune, ci cel mai profund act de iubire prin care asigurați o fundație de liniște și siguranță pentru întreaga voastră familie.
Un an cu multă joacă pe covor și mult alergat afară vă doresc!
Monica Popescu - trainer în curs de acreditare în Metoda ESPERE®
În țara în care generații întregi am crescut cu replici „Eu te-am făcut, eu te omor!”, „Taci că ești mic și nu știi nimic”, „Bătaia e ruptă din Răi” parentingul modern a venit că o gură de aer pentru părinții care simțeau deja efectele grave ale unei educații autoritare și își căutau un alt stil de a-și crește copiii. Pentru că majoritatea covârșitoare a părinților își iubește cu adevărat copiii, mulți au ales să schimbe stilul de educație (legislația de protecție a copiilor a contat și ea mult) și au căutat un stil de educație mai blând, mai sănătos.
Dar a trece dintr-o extremă în alta s-a dovedit deja că nu este o soluție. De la părinte autoritar, la părinte permisiv care este îngrozit de ideea de a spune NU copilului s-a ajuns la alte probleme. De frica de a nu traumatiza copilul, părintele modern nu mai spune NU comportamentelor nesănătoase ale copiilor, sacrifică limitele de care copilul are mare nevoie ca să se dezvolte sănătos.
Părintele care nu mai oferă limite, nu mai spune NU, nu îi mai oferă copilului șansa importantă de a învața să își dezvolte reziliența, rezistența la frustrare, o abilitate esențială în dezvoltarea lui ca adult.
A DA – A PRIMI – A CERE – A REFUZĂ sunt cele 4 demersuri care stau la baza oricărei relații și copiii învață în relația cu părinții să accepte, să ceară, să refuze, să dea și să primească sănătos în viața lor de adulti de mai târziu.
Pentru a spune NU cererii copilului de a sta la ecrane 5 ore/zi, de a mânca ciocolată și cartofi prăjiți zilnic în loc de alimente sănătoase, părinții se „luptă” cu NU-urile multe primite în copilăria lor sau cu frica de a nu mai fi părinte bun.
Unul dintre conceptele esențiale ale Metodei ESPERE® este diferențierea persoanei de comportamentul sau CEREREA ei. Pentru a comunica fără conflicte și certuri, pentru a putea spune NU cererilor copilului, invit părinții să vorbească făcând diferența între persoană și comportament.
Atunci când comunic cu celălalt este recomandat să îi vorbesc despre mine și despre efectul pe care îl are asupra mea comportamentul lui.
Cum știu că îl confund pe celălalt cu comportamentul lui?
Cu siguranță o facem când punem etichete, când devalorizăm, când comparăm. Când spui copilului: ”Ești proastă”, “Ce copil rău ești!“ , “Nu ești în stare de nimic”, “Dacă ai face și tu că sora ta” etc. nu mai vorbești și nu mai hrănești relația cu al tău copil, intri în relație cu un comportament, care nu îl definește pe el.
Nimănui nu îi place să fie redus la un comportament și reacția firească este de refuz, de a reacționa defensiv sau chiar de a ieși din relație.
Confirmând copilului că îl văd cine este, făcând diferența dintre el, cerere și comportament, îl respect și îi dau șansa de a primi NU-ul părintelui menit să îl ajute în alegerile sănătoase din dezvoltarea lui.
Când spun astfel NU îmi respect nevoile mele de părinte și pe cele ale copilului, căci un DA pentru o noapte pierdută la jocuri pe calculator sigur nu răspunde unei nevoi sănătoase.
Sînziana Rădulescu – style coach, strateg de stil personal
Ca specialist în imagine vestimentară, rolul meu este să educ și să ghidez oamenii pentru a-și identifica și consolida stilul personal. Anul acesta recomandarea este să începi din propriul dulap și din propria casă. Atât pentru haine cât și pentru accesorii, bijuterii, haine de exterior. Știi că ceea ce porți influențează felul în care te simți, motiv pentru care s-ar putea să te ferești să porți hainele bune dacă nu te simți atât de bine. De fapt, soluția stă chiar în hainele pe care le poți folosi pentru a-ți îmbunătăți starea de spirit.
Azi vin cu 3 propuneri pentru a-ți lucra “mușchiul” stilului tău:
1. Straturile/ layering, mai ales acum în sezonul rece:
- bluză de mătase cu vestă tricotată
- helancă pe sub cămașă de blugi
- pulover peste o rochie din voal.
2. Nu (mai) ignora cutele - hainele șifonate strică tot ce faci. Ține la îndemână un aparat de călcat cu abur sau un fier de călcat. Este o soluție simplă care face o diferență semnificativă.
3. Acordă atenție încălțămintei - uneori ne stresăm şi depunem atât de mult efort pentru a construi ținuta perfectă, dar uităm că trebuie să fim şi încălțate. Pentru a fi în aceeași poveste, e important să alegem pantofi actuali, cu toc potrivit, poate în diferite culori sau cu ceva neașteptat (un accesoriu, un alt șiret, sau toc diferit).
Raluca Scutaru – consultant în amenajări interioare
2026 este anul în care casa nu mai trebuie să fie perfectă, ci potrivită.
Albul – culoarea acestui an – vorbește exact despre asta: despre claritate, respirație și renunțarea la surplus. Nu mai amenajăm pentru imagine, ci pentru viața reală, cu copii, muncă de acasă și ritmuri diferite.
Casa devine un fundal calm care ne susține, nu un spațiu care ne solicită.
Într-un an complicat, o casă gândită simplu și conștient este una dintre cele mai puternice forme de echilibru.
Alexandra Tănăsescu – jurnalist, fondatoare Cultura la Dubă
Deseori când am intrat în contact cu copii, ca reporter, și i-am întrebat, cu ocazia diverselor sărbători, ce-și doresc, am auzit răspunsuri de genul: vreau să mă joc mai mult cu mami și cu tati, să vină mami sau tati mai repede acasă.
De când am devenit mamă am ajuns și eu la aceeași concluzie: nu există momente mai valoroase decât cele petrecute cu propriul copil. Știu că sună clișeic și că uneori ești așa obosit încât nu mai ai energie pentru nimic, nici pentru joacă.
Important este să ai și momente de respiro doar pentru tine.
Așa că, încercând să ating cât de cât un echilibru, mă bucur de clipele în care îi citesc cărți fetiței mele, dar totodată îi explic că am și eu nevoie de timp să citesc cărticica mea.
De asemenea, i-am făcut abonament la Biblioteca Metropolitană și odată la câteva săptămâni mergem și împrumutăm cărți pe care și le alege singură.
Este 100% gratuit și intră în contact cu o întreagă comunitate, cu doamnele bibliotecare, cu alți copii sau adulți care vin să împrumute.
Am fost bucuroasă să găsesc volume cât se poate de noi și de atrăgătoare pentru copii într-o bibliotecă publică.
Singurul mod în care un copil va fi interesat de lectură este ca părintele să fie implicat, să îi citească și că asta se poate face fără niciun buget.
La fel și cu muzica. Ascultăm și dansăm pe melodii de copii, dar am încercat să o familiarizăm și cu muzica pe care o ascultăm noi. Uneori e nevoie de o negociere. O melodie o alegi tu, pe următoarea o aleg eu.
Altfel, pentru oamenii mari îmi doresc ceea ce îmi doresc și pentru mine: cât mai mult contact uman, real, dincolo de spațiile virtuale și ecrane. Cât mai mult analog și cât mai puțin digital în viața noastră: discuri, camere foto pe film, cărți, vizite la muzee și galerii, muzică ascultată live. Este singurul mod în care vom reuși să rămânem întregi emoțional.
Am lăsat pentru sfârșit partea mea, recomandările mele în ceea ce privește cititul.
Oana Hagiescu, organizatoare Clubul de lectură Parentropolis
Din experiența mea de om care recomandă cărți și organizează cluburi de lectură, am văzut că cei mici nu ajung la citit pentru că „așa trebuie”, ci pentru că se simt văzuți și ascultați în jurul cărților. Copiii citesc atunci când lectura devine o experiență de relație: când părinții citesc cu ei, nu doar le cer să citească, când vorbim despre ce ne-a plăcut într-o carte, nu despre câte pagini au parcurs, când le respectăm gusturile, chiar dacă nu coincid cu ale noastre.
Haideți să nu mai încercăm să îi convingem, ci să le oferim cadre “ademenitoare” spre lectură.
Cluburile de lectură, întâlnirile cu autori, cititul cu voce tare și conversațiile reale despre cărți transformă lectura într-un spațiu de apartenență.
În 2026, competiția nu mai este între carte și ecran, ci între lectură ca obligație și lectură ca relație. Când adulții recomandă cărți cu bucurie, citesc alături de copii și le respectă gusturile, lectura devine un act de autonomie, nu de conformare. Iar când cartea devine un spațiu de explorare și dialog, copiii aleg singuri să se întoarcă la ea.
Aceleași sfaturi le am și pentru noi: să găsim timp și ocazii pentru citit. Așa bine ne face!