Emoțiile la începutul grădiniței

În fiecare toamnă o nouă generație de copii începe acomodarea la grădiniță sau la școală. Grupurile de părinți se umplu de îngrijorări și întrebări care își caută răspunsul la începutul grădiniței.

Primul pas este verificarea referințele fiecărei grădinițe în parte. Apoi începe seria de îngrijorări legate de regulile descoperite: programul de acomodare sau absența lui, verificarea copiilor de către asistenta medicală, orarul, programul de somn și cazurile de covid indentificate în această perioadă.

Cele mai multe întrebări sunt însă cele legate de crizele de plâns ale copiilor și atitudinea educatoarelor față de fiecare copil în parte.

Sunt și părinți care se întreabă dacă este pregătit copilul lor pentru colectivitate.

Adevărul este că nu există o vârstă potrivită pentru toți copiii. Și mai sunt situații în care unii părinți nu au alte opțiuni și își duc copiii la grădiniță pentru a putea merge la serviciu.

Cum știi dacă copilul tău este pregătit pentru grădiniță?

Pregătirea nu are legătură cu număratul, poeziile sau cântecelele. Un copil care poate să-i spună educatorului că vrea la toaletă sau că îi este foame sau nu se simte bine, este un copil care poate să meargă la grădiniță. Sunt copii care la 2 ani pot să facă lucrurile acestea, sunt alții care nici la 3 ani nu știu.

Recomandarea specialiștilor este ca părinții să-i antreneze pe cei mici cu 2 luni înainte de începerea grădiniței să ceară la toaletă și să se dezbrace de haine cu fermoar, să ceară apă atunci când le este sete sau să spună când nu se simt bine. Antrenamentul acesta înlocuiește anticiparea nevoilor pe care o exersează cei mai mulți părinți. Odată exersat acest comportament, copilul devine mai competent în relaționarea cu adulții.

Deși sunt din ce în ce mai multe grădinițe care au program de integrare treptată a copiilor noi, asta nu înseamnă că o educatoare poate să petreacă toată ziua cu fiecare copil nou. O educatoare se împarte între 5 până la 10 copii dintr-o grupă. Și să fim onești și nouă, părinților, ne este greu să acordăm atenția copiilor noștri non-stop pe parcursul zilei.

Ne putem imagina cum ar fi să facem asta pentru cinci sau 10?

Și totuși de ce plâng unii copii când încep grădinița?

Nu este ceva neobișnuit să auzi copiii plângând când merg prima dată la grădiniță. Unii nu au avut niciodată contact cu comunitatea din care fac parte, iar această nouă experiență generează ceea ce psihologii numesc anxietatea de separare. Sunt studii efectuate anual în grădinițe pentru înțelegerea psihologiei copilului în situații noi, care arată că cel care începe să plângă primul este... părintele. Și asta declanșează, de fapt, plânsul copilului.

Adică, și noi părinții avem emoții legate de începutul grădiniței. Și în mintea noastră apar gânduri și întrebări: “Oare îi va fi bine fără mine?”„Oare se va descurca în lumea asta mare?”„Oare îl va mângâia educatoarea, așa cum o fac eu când îi este greu?”. Toate aceste gânduri sunt expresia propriilor frici pe care le transmitem celui mic. Iar limbajul non-verbal este universal și ușor de citit de fiecare mogâldeață de câțiva ani. Și el preia și reflectă toate aceste griji plângând și confirmându-vă că aveți dreptate. Psihologii numesc acest comportament o profeție care se auto-îndeplinește.

Frica este o emoție de bază pe care cei mai mulți dintre noi o resimțim zilnic la o intensitate mai mare sau mai scăzută.

Cel mai bun mod de a scăpa de astfel de frici este să discutăm despre ele cu partenerul sau cu o prietenă bună. Parentropolis a creat special pentru părinți un curs, “Emoțiile - Cum să le recunoști și cum să îl ajuți pe copilul tău să le învețe”, care să îi ajute să își recunoască propriile emoții și astfel să îi poată sprijini pe copii în dezvoltarea inteligenței emoționale. Recomandarea din acest curs este ca părinții să identifice care sunt momentele din copilărie când au simțit frică și care au fost reacțiile lor în acele momente (au urlat, au rămas blocați) și apoi să descrie și cum au ieșit din acea situație. În felul acesta, părintele conștientizează că și copilul lui va putea să facă față situațiilor necunoscute de la începutul grădiniței. Grădinița este ceva necunoscut în primele zile, apoi copilul recunoaște rutina de zi cu zi și o va accepta fără nicio problemă. Copilul are nevoie de rutină pentru a se simți în siguranță. Totul se rezumă la răbdarea noastră, a părinților, de a face față crizelor de început și de a le accepta ca fiind reacții firești prin care copilul descarcă frica de necunoscut.

Succesul acomodării la grădiniță depinde de calmul părintelui în această perioadă.

Calmul este o altă emoție despre care vorbim în curs.

Părinții sunt invitați să răspundă la următoarea întrebare: ce șanse sunt ca o educatoare să fie un psihopat insensibil la plânsul copiilor? Minime, nu-i așa? Și totuși grijile părinților sunt justificate, pentru că ne iubim enorm copiii și vrem ce este mai bun pentru ei.

Dar ce este mai bun înseamnă și expunerea la adulți cu abordări diferite, căci astfel își dezvoltă propriile abilități sociale și emoționale de care vor avea nevoie pe tot parcursul vieții. Frustrarea de a nu se face înțeles de un străin la fel de bine așa cum reușeștecu mama îl va ambiționa să își dezvolte limbajul și va simți triumf atunci când educatoarea va înțelege ce zice. Triumful este o altă emoție pe care o simțim, iar la copii este chiar molipsitoare.

Odată cu începutul grădiniței, copilul își începe o nouă etapă în viață, foarte importantă de altfel, și anume dezvoltarea lui emoțională.

Iar rolul părintelui este de a-l ajuta să își dezvolte portofoliul de emoții până în jurul vârstei de 6 ani, când va începe o nouă etapă odată cu intrarea la școală. Ca să poți să-ți sprijini copilul în această etapă,este important să îți recunoști singur toate cele 27 de emoții pe care noi oamenii le resimțim frecvent.

În cursul“Emoțiile - Cum să le recunoști și cum să îl ajuți pe copilul tău să le învețe” vei înțelege și cum să gestionezi emoțiile copilului în această perioadă de la începutul grădiniței.

Foto articol: https://www.freepik.com/