Toți copiii întâmpină obstacole diverse. Diferența dintre copiii cu o mentalitate de creștere “growth mindset” și cei cu o mentalitate fixă “fixed mindset” este ceea ce fac atunci când apar aceste obstacole. Îi poți recunoaște pe cei cu o mentalitate de creștere prin perseverență. Ei vor încerca din nou și din nou atunci când întâlnesc un obstacol. Vor căuta oportunități de a-și exersa abilitatea sau de a-și consolida cunoștințele. 

Copiii cu o mentalitate de creștere folosesc "nu pot să fac asta ÎNCĂ", în timp ce copiii cu o mentalitate fixă spun simplu "nu pot".

Vom vorbi în acest articol despre perspectiva doctorului Andrew Huberman, profesor în neurobiologie la Standford University School of Medicine în ceea ce privește mentalitatea de creștere.

Dacă vrei să știi exact ce să schimbi pentru a susține cu adevărat performanța și motivarea copilului tău citește mai departe. 

Andrew Huberman, este profesor asociat de neurobiologie la Stanford University School of Medicine și realizator al podcastului Huberman Lab. Într-unul dintre episoadele podcastului a discutat despre “growth mindset” - mentalitatea de creștere.

El vorbește despre mentalitatea de creștere ca fiind, de fapt, o modalitate prin care să îmbrățișăm provocările și să gestionăm reacția creierului, dar și a corpului, în fața unei provocări, în așa fel încât să optimizăm performanța.

El susține că un element important asociat acestui tip de gândire este dezvoltarea abilității de a te detașa de provocarea pe care o întâmpini.

De multe ori spunem copilului “ce deștept ești”, “ce talentat ești”. Asta pentru că tuturor ne place să auzim că suntem buni la ceva anume sau poate chiar la mai multe lucruri. De aceea îi lăudăm și noi pe copiii noștri.

Dar în loc să facem bine lăudându-i, aceste laude care leagă identitatea copilului de performanță pot duce în realitate la scăderea perfomanței.

Acest lucru devine și mai problematic, în special în cazul copiilor sau adulților care au o performanță ridicată.

Cum așa?

Dacă un copil are rezultate foarte bune la școală, la sport sau la muzică și i se spune că este foarte deștept, un sportiv extraordinar sau un artist talentat, copilul are și mai mult de pierdut în cazul în care nu mai are rezultate atât de bune.

Și asta pentru că identitatea lui a devenit performanța lui. 

Așa cum menționam mai sus, “growth mindset” se referă la distanțarea identității de performanță și asocierea identității personale cu efortul pe care îl depui pentru a reuși sau a învăța lucruri noi. 

Growth mindset se referă la faptul că putem deveni mai buni în ceea ce facem, că putem dezvolta abilități noi. La baza acestui tip de mentalitate stă ideea conform căreia creierul nostru are abilitatea de a se schimba, de a se dezvolta.  

Specialiștii vorbesc despre această abilitate ca fiind neuroplasticitate sau altfel spus capacitatea sistemului nervos de a se modifica, în funcție de experiețele la care este expus. Nenumărate lucrări de specialitate arată că pot avea loc modificări ale creierului pe toată durata vieții unui om.

În primii 25 de ani creierul este în plină dezvoltare și este modelat de experiențele de zi cu zi. Creierul continuă să se modifice până la 90 de ani și chiar după această vârstă, în bine sau, dimpotrivă, în rău, influențat de boli sau de eventuale accidente.  

Până la finalul acestui articol vei afla cum poți dezvolta acest tip de mentalitate pentru tine sau pentru copilul tău.

În cadrul podcastului, dr. Huberman oferă o definiție foarte clară a termenului mindset.

Acesta amintește definiția doctorului Ali Crum, profosor de psihologie din cadrul Stanford University: “a mental frame of lens that selectively organizes and encodes information” - un cadru al obiectivului mental care organizează și codifică selectiv infomația.  

Deci cadrul organizează informația. 

De ce se întâmplă lucrul acesta? Pentru că suntem bombardați de informație, acum mai mult ca oricând. Iar copii noștri vor fi expuși la și mai multă informație decât noi, de la infomația din lumea exterioară (ce vedem, ce auzim) până la senzații ce vin din interiorul nostru, precum anxietatea, ce simțim când suntem calmi sau când suntem obosiți. Așadar, tone de informații ajung în creierul nostru.

Mentalitatea noastră, ne poate ajuta să organizăm această informație în așa fel încât să fim atenți la anumite lucruri, iar pe altele să le ignorăm, să răspundem la anumiți stimuli și la alții nu. Pentru a simplifica lucrurile, un anumit tip de mentalitate ne ajută să organizăm informația pentru a hotărî cu ușurință dacă acționăm sau nu la un stimul.

Cum putem face asta în viața de zi cu zi?

Într-o zi normală nu stăm să căutăm oportunități pentru a ne dezvolta noi abilități, precum să învățăm o limbă străină sau să cântăm la un nou instrument și apoi să căutăm să înțelegem care este cadrul mental care ne ajută să structurăm informația, nu-i așa?

Ci ne creăm povești. Și aceste povești sunt legate de identitatea noastră. Huberman oferă exemplul lui, și anume că nu se pricepe la muzică sau spune, mai degrabă, că este îngrozitor la muzică. Îi place să asculte, dar nu știe că cânte. Și-a pus o etichetă că este bun sau rău la ceva și a legat această etichetă de identitatea lui.

Poate ai auzit în jur oameni care spun: “eu nu mă pricep la matematică”, “nu știu să mă orientez în spațiu” sau, din contră “am o memorie excelentă”. Astfel ei își pun etichete pe care le integrează în identitatea lor.

Ideea este că mindset-ul include toate aceste povești. De unele dintre ele suntem conștienți pe când de altele nu suntem, pentru că suntem grăbiți, ocupati tot timpul. Frumusețea mentalității de creștere este că ne invită să facem un pas în spate și ne încurajează să ne adresăm câteva întrebări simple.

• La ce mi s-a spus că sunt bun? Dar la ce nu sunt bun?

• La ce mi-am spus eu că sunt bun? La ce mi-am spus că nu sunt bun?

Al 2 lea set de întrebări este:

• La ce sunt bun și de ce? 

• M-am născut cu aceste abilități sau am exersat foarte mult pentru a dobândi aceste abilități?

De asemenea, te poți întreba și de ce nu ești bun la alte lucruri? Este pentru că nu ai depus efortul necesar pentru a le învăța? Sau ai încercat de mai multe ori și nu ai reușit?

Gândește-te, de asemenea, cât de mult te identifici cu aceste etichete.

Răspunsurile la aceste întrebări sunt importante pentru că există studii care arată în ce fel aceste feedback-uri pot determina nivelul fiecăruia de performanță și motivare.

Un studiu realizat de Claudia M. Mueller și Carol S. Dweck în cadrul Universității Columbia, studiu care a stat la baza dezvoltării conceptului de growth mindset, arată că feedback-ul primit asemenea unei etichete atașate identității noastre, precum „deștept”, „talentat”, ne poate demotiva pe termen scurt sau lung, pe când feedback-ul care se referă la efortul depus, precum “te-ai străduit foarte mult” ,“am văzut că nu ai renunțat, deși nu ți-a fost ușor” influențează pozitiv performanța și motivarea.

Mai mult, acest feedback oferit în primii ani de viața ai unui copil sau la începutul unei noi provocări are un efect extraordinar în performanța și succesul acelui copil, pentru că se integrează în valorile de bază. 

Vestea bună este că putem să schimbăm feedback-ul pe care ni-l oferim nouă sau copilului nostru, în așa fel încât să susținem performanța.

Titlul studiului despre care vorbim redă foarte bine esența acestuia: “Lauda pentru inteligență poate submina motivația și performanța copiilor”.

La studiul realizat de Claudia M. Mueller și Carol S. Dweck au participat aproximativ 100 de copii. Aceștia au fost împărțiți în 3 grupuri:

• Grupul 1 – copii care au primit feedback legat de inteligența lor (etichete),  precum: “ești deștept”, “ești talentat”, „ești foarte bun la treaba asta”.
• Grupul 2 – copii care au primit feedback legat de efortul lor, precum: “te-ai străduit să rezolvi acea problemă”, “a fost grozav modul în care ai căutat soluții, chiar după ce ai realizat că ai greșit”, “nu ai renunțat, chiar dacă s-a văzut că nu ți-a fost ușor”, “chiar dacă nu ai reușit să ajungi la rezultat, a fost extraordinar modul în care ai continuat să cauți rezolvarea”. Feedback-ul este legat de verbe, alegeri, comportamente și nu de etichete.
• Grupul 3 – grup de control, care nu a primit niciun feedback.

Ești curios să știi rezultatele studiului?

Copiii din grupul 1, copii care au primit feedback legat de inteligența lor au ales dintr-un set de probleme să rezolve problemele la care știau că vor avea rezultate foarte bune. Erau orientați spre rezultate (note). Cu alte cuvinte, au ales acele probleme care le permiteau să păstreze aceeași performanță pentru care primeau laudele că sunt deștepti, talentați, etc.

Copiii din grupul 2, copii care au primit feedback bazat pe efort au ales să lucreze probleme care erau mai complexe, pentru care trebuiau să depună mai mult efort.

Studiul este complex și îl poți găsi în întregime AICI.

În concluzie, copii care sunt lăudați pentru inteligența lor tind să aleagă provocări mai ușoare pentru a se asigura că primesc în continuare laudele, pe când copii care au fost lăudați pentru efortul lor caută să aleagă oportunități de a depune efort pe probleme complexe.

Proiectând în viitorul lor, copiii lăudați pentru efort vor fi deschiși spre noi oportunități, oricât de complexe, pe când cei care care au fost lăudați pentru inteligența vor alege doar acele provocări care le asigură menținerea etichetelor câștigate.

Un alt lucru pe care studiul l-a urmărit este performanța acestor copii. Toți copii au primit același set de probleme. Performanța era similară în ambele grupuri, unii aveau rezultate bune, alții mai slabe. Apoi au primit feedback, fiecare grup pe tipul lui de feedback, grupul 1 pe inteligență, grupul 2 pe efort.

Copiii din grupul 1 au avut o performanță mai scăzută, în timp ce copii din grupul 2 au avut o performață mult mai ridicată.

În plus, un alt aspect luat în considerare în cadrul studiului a fost perseverența. Copiii din grupul 2, care au primit feedback bazat pe efortul depus, au continuat să aleagă din ce în ce mai multe probleme, în opoziție cu cei din grupul 1, care s-au limitat la cele obligatorii.

În concluzie: 

Dacă ești părinte:

• conștientizează ce tip de feedback i-ai oferit copilului până acum și dacă este nevoie adaptează feedback-ul, concentrându-te pe efortul depus, pe perseverență, pe determinarea cu care face anumite lucruri.
• implică-l în activități care să-i cultive sentimentul de competență, începând cu activități sau probleme de complexitate redusă, crescând pe parcurs complexitatea acestora.
• alege opționale de îmbogățire mentală, precum șah, ateliere de dezvoltare emoțională și antrenament cognitiv. Metoda Feuerstein este o variantă excelentă pentru a face acest lucru. Citește despre această metodă AICI.

Dacă ești profesor :

• ține cont de aceste aspecte atunci când oferi unui copil feedback cu privire la evoluția lui. Concentreză-te pe feedback-ul dat pentru efortul depus, pentru perseverență, pentru orientarea către găsirea de soluții și vei observa cu siguranță creșterea performanței școlare și a motivației.

Poți asculta întregul episod despre growth mindset AICI.

Foto: freepik