De multe ori ne trezim neputincioși în a transmite ceea ce simțim sau gândim pentru a clarifica sau a rezolva anumite aspecte, față-n fața cu un prieten, cu părinții, cu sora sau cu vreun colaborator. Cu atât mai mult când devii mamă și parcă vorbele își pierd valoarea atunci când trebuie să transmiți informații care ar putea să transforme, să influențeze la nivel emoțional, psihic, mintal cea mai vulnerabilă ființă din viața ta, cea căreia, prin însăși dimenisunea maternității, îi modelezi felul de a fi și de a-și trăi viața.
Deși comunicarea — fie că este verbală sau nonverbală — definește mare parte din existența tuturor ființelor de pe pământ, și cu precădere a oamenilor; tocmai nouă, celor care am dezvoltat-o la niveluri superioare, în mod paradoxal nu ne este deloc firesc să o punem în practică.
Dintre toate subiectele pe care le poți dezbate de-a lungul relației cu copilul tău, există unele de-a dreptul dificile, cum sunt rasismul, violența, moartea, drogurile, sexualitatea lui și a celorlalți. Iar aceste povești serioase apar chiar și atunci când copiii sunt mici (chiar dacă trebuie doar să îi explici „de ce hamsterul lui a murit și, de fapt, unde a dispărut?”) și, bineînțeles, se complică atunci când devin adolescenți (când sunt expuși la alte numeroase medii de informare). Nu-i așa că, măcar o dată, ți s-a întâmplat ca imediat după ce i-ai explicat ceva copilului tău, să ai senzația că o puteai face mult mai bine sau chiar că puteai spune cu totul altceva? Se întâmplă tuturor părinților! Tocmai de aceea am investigat mai jos câteva dintre cele mai importante aspecte de care e bine să ții cont când vorbești cu copilul tău. Înainte de toate, e bine să te confrunți tu direct cu provocările pe care le vei expune. Să fii sincer cu tine, apoi cu copilul tău și, atunci, „neuronul lui oglindă” (cel care se ocupă cu identificarea imitației și care se activează doar dacă detectează că ce aude, spune, simte este autentic) va transmite empatie.
Nu le complici viața dacă dezvolți subiecte dificile care pe ei oricum îi frământă
Apoi, să înțelegi că nu le complici viața dacă dezvolți subiecte dificile care pe ei oricum îi frământă, ci, din contră, le creezi un spațiu sigur unde descoperă lumea exact așa cum este ea. Adică, în primul rând, copilul tău nu se va simți înșelat sau confuz. Ulterior, aceasta îl va ajuta să creadă din ce în ce mai mult în tine și în relația voastră, ceea ce, ca un efect Matrioska, îl poate transforma într-un adult încrezător, care nu se teme de viață. Într-una dintre întâlnirile pe care le-am avut cu un psiholog specializat pe dezvoltarea copiilor, fraza aceasta mi-a rămas profund impregnată în minte și suflet: „Nu este grav faptul că copilul tău te vede într-o zi plângând pentru că ești obosită, te-ai certat cu soțul etc, ceea ce îl va afecta cu adevărat este dacă te vede plângând, dar tu îi spui că totul este bine și ești pregătită să te joci cu el.” Oricât de trist ar fi, multe dintre problemele lumii și, bineînțeles, ale tale nu s-au rezolvat încă și este perfect în ordine ca el să știe adevărul.
Indiferent ce vârstă are copilul tău, merită să primească informații cât mai multe
Așadar, indiferent ce vârstă are copilul tău, merită să primească informații cât mai multe, nu să trăiască într-un bol de sticlă; are nevoie de compasiune și de un exemplu de caracter puternic, astfel purtând cu el pentru totdeauna instrumentele de care are nevoie pentru a-și îmbunătăți viața sau pentru a îmbunătăți comunitatea/ lumea din care face parte.
Și nu ești obligat de nicio istanță exterioară sau interioară să rezolvi totul dintr-o singură discuție: este perfect normal ca discuția despre alcool să evolueze odată cu vârsta copilului și, la fel de normal este și ca inițial să te simți extrem de emoționat, apoi să deții mult mai bine controlul. Nu este o singură discuție, „acea discuție” despre care nu vei mai vorbi niciodată, există un start și multe „ritualuri de trecere”.
Punctual, conform dezvoltării universale a copiilor, citește în continuare câteva sfaturi care îți pot fi utile atunci când discuți subiecte dificile (SURSĂ —www.mother.ly).
Cu vârsta între 2 și 6 ani
Specificul vârstei: În această perioadă, copilul tău nu are suficientă experiență ca să înțeleagă tot felul de elemente componente ale diverselor procese existente și, de asemenea, nu are încă o gândire abstractă și nu înțelege foarte bine dinamica „cauză-efect.” Relațiile cu părinții, bunicii sau alte rude, și unde e cazul cu animalul de companie reprezintă centrul universului copilului, tocmai de aceea la această vârstă este foarte receptiv la cum îl afectează fiecare dintre aceste interacțiuni. Între 2 și 6 ani, copilul tău asimilează toate „emoțiile părinților” și se preocupă constant de faptul că ar putea să îți facă rău, să te supere. Însă, în același timp, poate trece cu ușurință peste ceea ce îl afectează.
Tips&tricks
- Completează discursul verbal cu gesturi încurajatoare (îmbrățisările au un efect miraculos), asigură-l că este în siguranță, că mama și tata sunt în siguranță, indiferent de subiect.
- Confirmă-i sentimentele: „Este în regulă să te simți speriat, trist, confuz. Toți avem astfel de sentimente, sunt naturale.”
- Află ce știe deja despre subiectul dezbătut. Înainte să îi spui propria ta părere, află ce imagine are deja construită în minte pentru a detecta dacă nu cumva are deja o explicație eronată pe care trebuie să o corectezi.
- Descompune problemele în bucățile lor cele mai simple. De exemplu, pentru a explica acțiuni de violență, poți folosi fraze precum „X a folosit un băț ca să rănească cățelul”.
- Nu implica în discuție propriile tale prejudecăți, toți le avem, dar copilul tău încă nu gândește în astfel de termeni. Așa că, în loc de „femeie grasă”, spune-i simplu „o doamnă/ o femeie”. Evită să descrii detalii precum etnia, identitatea sexuală, greutatea, starea financiară, și adu-le în discuție doar dacă este neapărat necesar pentru problema dezbătută.
- Folosește termeni de bază ai vocabularului, cum ar fi: „trist”, „fericit”, „surprins”, „speriat”. Copiii înțeleg emoțiile, nu complicațiile mintale.
- Fă-i cunoscut responsabilul, atunci când este unul: „Mami și tati vor avea grijă să nu pățești nimic.” sau „Doctorul are grijă de sănătatea piciorului tău.”
Cu vârsta între 7 și 12 ani
Specificul vârstei: la această vârstă cei mai mulți copii pot citi și scrie, devin din ce în ce mai expuși la informații nu de multe ori potrivite, și sunt încă confuzi privind dualitatea realitate — imaginar. Este perioada când dobândesc abilități de gândire abstractă, experimentează lumea reală și se exprimă pe sine, de aceea vor percepe unele subiecte ca fiind foarte dificile, dar vor înțelege mai multe perspective ale aceleiași probleme. Este, de asemenea, momentul când încep să se separe de părinții lor, să intre în etapa pubertății și să interacționeze cu mass-media. De aceea, înainte de toată, trebuie să te asiguri că nu simt rușine sau jenă…
Tips&tricks
Așteaptă momentul potrivit. La această vârstă, cel mai recomandat este să lași copilul să vină spre tine cu subiectul care îl interesează în mod particular.
- Află ce informații are despre subiect: ce a auzit de la prieteni, școală, internet. Și răspunde simplu și concis, prea multe explicații îl poate speria la această vârstă.
Creează un spațiu sigur, unde se poate destăinui. Cel mai adesea acest spațiu se creează prin complicitate, îi poți mărturisi: „Nici mie, în calitate de adult, nu îmi este ușor să vorbesc despre… dar suntem liberi să discutăm, să întrebăm orice.”
- Creează context și perspectivă. Copilul tău trebuie să înțeleagă circumstanțele unei probleme pentru a găsi sensul ei. Pentru a înțelege de ce un adult din jurul lui a fost violent, e bine să îi explici: „Unchiul tău este foarte supărat din cauza problemelor de la serviciu, și de aceea a țipat la copiii lui.” Pentru a explica atitutdini rasiste, îi poți spune: „X nu are toate informațiile necesare și, de aceea consideră că oamenii care au culoarea pielii albă sunt mai buni decât cei cu pielea închisă la culoare.”
- Stimulează-i curiozitatea. Dacă, de exemplu, intră pe internet în contact cu materiale pornografice, îi poți explica: „Pornografia online este ceva la care unii adulți se uită, dar nu are legătură cu iubirea sau romantismul, și e posibil să îți ofere o idee greșită despre sex. Dacă vrei să înveți mai multe despre sex, îți pot da câteva cărți și, apoi, dacă ai întrebări, putem discuta mai mult.” Sau chiar să căutați împreună mai multe surse despre subiectul cu pricina.
- Fii atent la emoțiile și la temperamentul lui. Nu poți știi niciodată ce îl motivează pe copilul tău, ce anume îi poate declanșa anumite comportamente sau curiozități. De aceea, întreabă-l mereu ce simte și împrătășește-te cu el ce simți la rândul tău. Spune: „Mă simt furios când știu că cineva este rănit. Tu ce simți acum?”
- Încurajează-l să gândească critic. Adresează-i întrebări deschise pentru a-l invita să gândească profund la anumite subiecte serioase. Întrebări de genul: „Ce te-a determinat să gândești așa? De ce crezi asta? Crezi că oameni din alte medii ar vedea lucrurile la fel ca tine?”
- Fii pozitiv. Bine, știu, nu există pentru fiecare problemă o parte colorată și fericită, dar nu ar trebui să te oprească nimic din a fi optimist, pentru că un astfel de sentiment schimbă întreaga percepție asupra vieții. Îi poți spune: „Noi cum am putea ajuta în această situație?, „După dezastru, o mulțime de oameni s-au comportat ca adevărați eroi…”
Adolescența
Specificul vârstei: Nu degeaba a devenit clișeu faptul că această vârstă este pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă. Adolescenții sunt implicați direct în mass-media și tot ce înseamnă mediul online. Nu numai că sunt expuși la conținut, dar îl și creează. Află despre subiectele cele mai sensibile din diferite surse, de la știri, prin intermediul chat-ului jocurilor video șamd. Fără ca tu să mai fii parte din problemă. Sunt mult mai interesați despre ceea ce cred anumiți prieteni, oamenii cu care interacționează în mediul online și mult mai puțin sau aproape deloc despre părerea ta asupra unui subiect. Mai ales generația din prezent este mai mult atentă la comentariile de la finalul unui articol decât la povestea în sine. Consideră că știu cel mai bine și se răzvrătesc împotriva ta nu din răutate (chiar dacă de multe ori așa pare), ci pentru că face parte din ritualul lor de maturizare, de asumare a propriei vieți.
Tips&tricks
- Încurajează dialogul deschis. Adolescentul are nevoie să știe că poate adresa întrebări, de aceea e recomandat să îi testezi opiniile și să discuți fără perdea și fără frică de consecințe. Poți spune „poate nu suntem de aceeași părere în ceea ce privește majoritatea lucrurilor, dar mă interesează de fiecare dată părerea ta.”
- Ajută-l să își susțină propriile idei. Spune: „Ce crezi și ce știi despre legislația privind minoritățile?”, „De ce gândești așa?”, „Ce informații ai despre instituția familiei în România, dar în lume?”
- Recunoaște când nu știi ceva anume. Odată ce trece în etapa adolescenței, copilul chiar are nevoie să vadă că părinții lui nu au toate răspunsurile. Poți folosi expresia: „Nu știu nimic despre X. Haide să aflăm mai multe împreună.”
- Ajută-l să înțeleagă complexitatea diferitelor subiecte. Forțe precum probleme sociale, politice, impactul tradiției, toate pot implica probleme ce par dintotdeauna fără rezolvare. De aceea, întreabă direct: „Ce face atât de dificil un subiect precum violul sau sărăcia?”, „Cum crezi că ar putea politicienii să rezolve această problemă?”, „Crezi că ar trebui să acceptăm schimbări mici pentru rezolvarea treptată a situației sau să insistăm pentru schimbări majore?”
- Împărtășește cu el valorile tale. Explică-i copilului tău adolescent de ce ai anumite valori și nu altele, cum ar fi toleranța, acceptarea tocmai pentru ca el să învețe diferențele de opinie, diversitatea felului de a fi a celor din jur.
- Discută cu el cu ajutorul propriile lui instrumente. Se compară știrile de la TV cu cele pe care le găsești pe Facebook, Instagram, Twitter sau Tik Tok? Află ce vlogguri/ blogguri urmărește și dezbate cu el mai multe perspective, fără să negi vreo sursă, dar punând la îndoială anumite mijloace. Folosește întrebări precum: „E musai ca un reporter să fii trecut printr-o experiență asemănătoare ca să poată scrie despre dependența de droguri?”
Întreabă-l ce ar face dacă ar fi într-o situație cu adevărat dificilă?
- În căutarea propriei identități, adolescentul își poate asuma multe riscuri. Antrenează-i imaginația întrebându-l ce ar face în fața unei probleme teribile, care ar fi dilemele etice pe care le-ar avea, provocându-l să ia decizii bune. De exemplu, întreabă-l: „Dacă ai fi în mijlocul unei demonstrații politice care s-ar transforma într-un act violent, ce ai face?”
- Oferă-i încrederea ta și acceptă-i soluțiile. Adolescentul este de cele mai multe ori cinic, dar în același timp el este dintre cei care nu renunță la vise, rămânând idealiști. Așa că, dacă societatea se poate schimba în mai bine, adolescenții sunt primii care vor contribui la această schimbare. Întreabă-l frecvent: „Dacă ai fi la conducere/ dacă ar fi responsabilitatea ta, care ar fi primul lucru pe care l-ai rezolva, și cum ai face-o?”
De la doi ani până când devin adolescenți cu acte-n regulă, copiii tăi prind contur mai ales prin modul cum comunici cu ei, iar tu ar trebui să fii cea mai potrivită persoană cu care să discute subiectele incomode — pentru că tu îi cunoști cel mai bine. Așa că, pe de o parte, descoperă-ți copilul în fiecare zi, contemplă-i întrebările și fă tot posibilul să îl cunoști cu adevărat. Apoi nu pune presiune pe tine, dă zilei de mâine șansa să mai încerci încă o dată acea discuție care nu ți-a ieșit din prima.
Tu cum vorbești cu copilul tău despre lucruri neplăcute?
Foto: freepik