Noi iubim muntele și am vrut ca și Alexa să prindă drag de mersul în natură. Așa că am început să mergem la munte de câte ori avem ocazia.
O drumeție la munte, departe de căldura orașului este întotdeauna o idee bună. Am căutat trasee ușurele, care să nu ne pună probleme. Trasee pentru piciorușe mici de copii și brațe puternice de tătici, în cazul în care cele dintâi refuză să mai meargă.
Văzusem Lacul Bolboci în fotografii și îmi doream să ajung acolo. Panorama de undeva de sus m-a cucerit și am aflat locul: Podul cu florile.
Am căutat informații și cum o bună prietenă stă la Sinaia, am făcut traseul împreună. Monica a venit și cu fetița ei, care atunci avea 4 luni, în Manduca.
De la Sinaia până la Cabana Bolboci sunt 22 km șerpuiți pe șosea. Acadelele antivomitive sunt deci necesare, dacă aveți această situație legată de mașină.
La altitudinea de 1.460 m, cabana se află pe malul Lacului Bolboci, numit și “Marea din Bucegi”. Am lăsat mașina la cabană, am admirat priveliștea, lacul verde-albăstrui, barajul, dar nu am rămas mai mult. Aveam drum lung în față.
Traseul până la platoul Podul cu Florile, Vârful Zănoaga, are cam patru kilometri și începe în stânga cabanei. Este un drum forestier ușor de parcurs, prin pădure, spre creastă.
Evident, am făcut mult mai mult timp de drum decât ar face cineva fără copii.
Ne opream la fiecare baltă, frăguță și admiram fiecare plantă. Pe acest traseu găsești într-adevăr foarte multe flori, nu degeaba se numește așa această zonă. O aveam cu noi chiar pe Zâna Florilor în persoană, așa că Monica Badiu ne-a povestit despre fiecare floricică în parte.
Am văzut chiar și un pârș, primul văzut de mine, așa că am stat și ne-am minunat cât este de simpatic, cam un sfert de oră.
https://www.monicabadiu.com/
Drumul unduiește printre brazi, deci nu există multă umbră. Neapărat este nevoie de pălăriuțe, șepci, cremă de protecție solară și multă apă.
Peisajul este superb și poate fi o adevărată lecție în natură pentru cei mici. Am vorbit despre râpe și pericolul lor, am observat brazii, am văzut fluturi și am mirosit cam toate florile.
La fiecare curbă descoperi motive noi să te minunezi și să îți clătești ochii. Alexa este rezistentă și nu a comentat mai deloc. Ne opream câte puțin la umbră pentru hidratare și porneam iar la drum.
Sus ne aștepta o zonă de belvedere minunată, de unde poți vedea Lacul Bolboci, platoul munților Bucegi și Cheile Zănoagei.
Tot aici se află o fostă carieră de calcar, de unde s-au extras tone de piatră pentru construcția barajului de la Bolboci. Imaginea este de pe altă planetă și cred că se pot face decoruri de film aici.
Cu greu am găsit un petic de umbră unde să ne tragem sufletul și să mâncăm. Niște brazi ne-au oferit puțină răcoare și adăpost.
Drumul de întoarcere a fost mai ușor și, bineînțeles, a părut mai scurt.
Am mai oprit să vedem floricele și am descoperit niște garofițe de munte albe absolut minunate.
Ajunși înapoi la Cabana Bolboci am fi vrut să mâncăm, dar bucătăria era… în pauză de masă. Am plecat cu gândul că vom găsi ceva în Sinaia. Micuța exploratoare a adormit însă extenuată în mașină, așa că am renunțat să mai oprim și am mers direct spre casă.
Drumețiile la munte cu familia sunt o modalitate de a obișnui copiii cu frumusețea muntelui, bucuria de a fi în natură și de a descoperi minunile care ne înconjoară.
Găsește alte idei de călătorie cu cei mici AICI.